Cu şi fără ideologie 11

07 iun. Editorial
Cornel Codiţă
Cornel Codiţă

S-a dus vorba prin tîrg, iar, acum, "specialiştii" au ieşit din vizuini, ca popîndăii, să explice pe ecranele tristelor televiziuni de vorbărie fără şir, cum devine cu politica asta nouă, fără ideologie! Avem şi noi, de curînd, un partid din "generaţia nouă", adică nu chiar direct ieşit din "mantaua" FSN-ului şi, ce să vezi, săracul, e orfan de ideologie! Nu are! Ce nu are, dom'le? Ideologie, nene, ce... eşti surd!? Apoi, să te ţii vericule tînguieli şi lamentaţii pe unii şi pe alţii... mai ceva ca muierile alea două ce boceau la capul copilului din copaie, pus la căldură, lîngă soba pe care se odihnea drobul de sare! Ei şi ce dacă nu are, ce... fără... nu se poate?! Ba, bine că nu!, zice specialistul nostru; tocmai acum se poate că, iaca, a venit şi vremea "partidelor fără ideologie". Nu vedeţi, toţi ăştia noi, prin Franţa, Germania, Olanda, Anglia sau America, toţi o apă şi-un pămînt, taică, neam ideologie. Auzi colo, "Partidul ceaiului", adică ăştia... ce ideologie au... să bem mai mult ceai, ori să nu opărim niciodată frunzele cu apă mai caldă de 85 de grade C !!?? Să fim serioşi! Tot aşa şi pe la noi, prin România, adică... ce ideologie să aibă cei de la Salvaţi România, de salvamari, de salvamont, de Smurd sau ce? Au zis şi ei aşa... că dă bine pe sticlă şi pe banere "Salvaţi România" şi iacă dădură buzna o groază de oameni cu voturile în urnă, pentru ei, doar, doar, o face cineva odată, ceva, să salveze şi biata noastră ţărişoară!

Acum, lăsînd la o parte armatele de dătători cu părerea, de care e plină arena publică a României, uitînd de balivernele lor, este totuşi loc să ne întrebăm ce se întîmplă cu partidele politice şi cu ideologia lor, nu doar pe scena noastră politică, ci şi dincolo de ea. Ca să nu pierdem vremea cu clarificările conceptuale, o să spunem doar că toate teoriile moderne cu privire la ceea ce este şi cu ce se mănîncă "ideologia", stau pe o scală străjuită la un capăt de K. Marx ("These zu Feuerbach"; "Die Deutsche Ideologie" 1845-46), iar la celălalt de K. Mannheim ("Ideologie und Utopie" 1929). Pentru cunoscători şi "însetaţi", desigur, se poate călători înapoi, pînă la Anton Destutt, Comte de Trecy cu ale sale "Elements d'Ideologie", 1817, ori spre zilele noastre, la M. Foucault, "Les mots et les choses, 1966, în special "Ideologie et critique"; H-G. Gadamer, "Wahrheit und Methode", 1960, Was ist Wahrheit? sau J. Baudrillard, "In the Shadow of Silent Majorities ... or the End of the social", 1983. Dar, de mişcat, ideile se mişcă tot pe scala mărginită de cei doi "K". La o extremă, viziunea care condamnă orice ideologie la statutul unei oglinzi cu intenţie deformată prin efectul intereselor de clasă (grup) pe care le exprimă şi le serveşte, întoarsă asupra vieţii şi a condiţiei umane, la celălalt, ideologia ca discurs asupra lumii, inevitabil fragmentar şi subiectiv, al "Omului", individual şi colectiv, materie esenţială şi inevitabilă de construcţie a reperelor care orientează şi mobilizează acţiunea umană, care contribuie la constituirea etajului noologic al existenţei sociale. Oriunde te-ai poziţiona pe scală, însă, este clar ca lumina zilei, ideologia este un construct care însoţeşte, defineşte şi potenţează acţiunea umană, iar acţiunea politică nu face în nicipun fel excepţie. Adică, pe scurt, Politică fără ideologie nu există, după cum nu există nici Religie fără ideologie, ori Ştiinţă fără ideologie!!! Ceea ce se întîmplă în democraţiile post-modernităţii nu este "dizolvarea" ideologiilor politice, cu finalitatea dispariţiei lor, pur şi simplu, lăsînd locul gol pentru o politică şi partide "fără ideologie", ci dizolvarea unor constructe ideologice ruginite, de cam multişor vreme inadecvate şi tot mai puţin folositoare, atît partidelor şi liderilor politici, cît şi electoratului. Luaţi celebra dihotomie "dreapta" -"stînga", pe care ne-a lăsat-o moştenire Revoluţia din Franţa şi pe care a "clasicizat-o" generaţia lui Marx. Deja, în lumea politică a secolului al XX-lea, încercarea de a o folosi, ca atare, a creat confuzii majore, mutate şi în vremurile noastre. Partidul Fascist Italian şi Partidul Naţional-Socialist al lui Hitler se considerau la "stînga", nicidecum la dreapta, aşa cum le-a încadrat "teoria critică" post-belică. De ce ar fi fost dictatura stalinistă un regim politic "de stînga"? Doar pentru că s-a revendicat de la moştenirea lui Marx şi a pretins că ar contribui sistematic la crearea unei societăţi egalitariste, pe care nu a sprijinit-o niciodată? Un noian de alte criterii mult mai puternice, inclusiv ideologia puterii creată şi promovată de Lenin, arată că regimurile comuniste au fost bazate pe represiune, pe dictatură, au fost prin esenţă anti-libertariane şi anti-democratice. Cu atît mai mult astăzi, pseudo ideologiile "de stînga", social-democraţia mariată cu legile economiei de piaţă, ori laburismul-liberalist al anilor 2000, ca să nu mai vorbim despre formele fără fond ale "conservatorismelor" sau "republicanismelor" care s-au reclamat de la "dreapta", doar pentru că au avut ca adversari în alegeri partide care se reclamau de la stînga!!! Dizolvarea şi înlocuirea acestor de mult depăşite vestigii ale ideologiei politice era de mult o necesitate. Dar, oamenii, individual şi colectiv, respectă cu stricteţe regula de aur: nimic bun, pînă nu epuizăm tot ceea ce am putea face rău sau greşit! Partidele nou apărute pe scena politică a unor vechi democraţii europene au ideologii foarte clar definite şi nu fac nici un fel de efort să le ascundă, dimpotrivă!. Spre deosebire de trecut, ele nu sunt deloc coerente şi mixează fără nici o grijă pentru rigoarea logico-politică elemente de xenofobie, rasism, protest anti-sistem, raţionalism, izolaţionism în plan internaţional, naţionalism, autoritarism şi îndemn la închistare-autism, în loc de comunicare-comuniune, excluziune şi ghetoizare, în loc de integrare şi socializare plurivalentă.

Ar mai fi un element esenţial de luat în considerare şi anume discrepanţele, divergenţele, divorţul, chiar, dintre "ideologia afirmată" şi cea "profesată". Ideologia unui partid politic nu poate fi clarificată doar din scrierile politice care îl identifică: program politic, programe electorale, scrieri ale precursorilor etc. Această ideologie, afirmată, rămîne adesea doar între filele broşurilor de propagandă, în timp ce acţiunile interne, externe, întreaga "gesticulaţie publică" a partidelor respective, acţiunile la guvernare sau în opoziţie vorbesc despre cu totul alte orizonturi ideologice. Unele aflate exact la polul opus al scalei! Aşa zisa "dispariţie" a ideologiilor partidelor politice este doar rezultatul iluzoriu pe care îl creează reducţionismul şi minimalismul ideologic practicat de mai toate partidele, astăzi; este produsul rezidual al tentaţiei populiste, adică al înlocuirii unei ideologii aşezată în anumite repere politice, cu un amestec "tutti frutti" care merge mult mai bine la electorat decît hainele ponosite ale ideologiilor clasice. Cu alte cuvinte, ceea ce ni se întîmplă în lumea politicii şi a democraţiilor post-moderne este nu dispariţia ideologiilor, ci înlocuirea produselor tradiţionale, cu altele, mult mai puţin preocupate de coerenţă, ori de "valori", dar cu valoare de marketing electoral mult mai ridicată!!!

Politică fără ideologie nu există, după cum nu există nici Religie fără ideologie, ori Ştiinţă fără ideologie!!! Ceea ce se întîmplă în democraţiile post-modernităţii nu este "dizolvarea" ideologiilor politice, cu finalitatea dispariţiei lor, pur şi simplu, lăsînd locul gol pentru o politică şi partide "fără ideologie", ci dizolvarea unor constructe ideologice ruginite, de cam multişor vreme inadecvate şi tot mai puţin folositoare, atît partidelor şi liderilor politici, cît şi electoratului.


Opinia cititorului: 11
1.   "intereselor de grup"
mesaj trimis de anonim în data de 07.06.2017, 06:47

Aceasta e politica zilelor noastre. Looby in alta exprimare.

Drepturile Omului sunt invocate doar unde este petrol si alte resurse de ciordit de lumea/tarile dezvoltate. 

1.1.   Vorbarie pentru nimica (răspuns la opinia nr. 1)
mesaj trimis de Cristi C în data de 07.06.2017, 13:48

Totuș, nimica rezultă din nimica. Cum vine asta să ne explice domnul ziarist care nu a înțeles chiar nimica.

1.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
mesaj trimis de mitica în data de 07.06.2017, 15:07

cartile citate au fost cetite in original sau in traducere_?

1.3.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
mesaj trimis de Cristi C în data de 07.06.2017, 16:12

Totuș de nici un fel cred.

1.4.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
mesaj trimis de anonim în data de 07.06.2017, 16:54

Nu ai tu fire de par in cap cate carti a citit domnul Codita, in original si in traducere.

1.5.   Furturi de identitate 1.1 și 1.3 (răspuns la opinia nr. 1.3)
mesaj trimis de anonim în data de 07.06.2017, 23:43

Mesajele 1.1 și 1.3 nu aparțin cititorului Cristi C.

 

Iar dacă aș fi Cristi C, nu aș avea prea mult de adăugat la articol. S-a ales praful de linia ideologică de partid. În ultimii 10 ani, am trecut de la votant fidel al PNL, la votant PSD. Pomeni electorale de tip liberal la mijlocul anilor 2000 doar la PSD mai vezi iar avocat mai puternic pentru statul securist fie în cazul legilor Big Brother, fie în cazul abuzurilor DNA, doar S. Ghiță mai era. 

 

În cazul politicii americane, la fel. În ultimii 5+ ani, democrații au devenit mai războinici ca republicanii, mai ucigași prin programele de atac cu drone, mai securiști prin programele de spionaj. Au fost demonstrați ca fiind hoți la urne într-un district controlat de votanții lui Clinton. Au măsluit alegerile interne. Ce pana lui Păcală să mai apreciezi la "Democrați"? Iar după alegerea justă a lui Trump ca președinte, democrații nu mai au niciun respect pentru nicio lege sau stat de drept. 

 

Vă spun eu dlor, așa cetățean turmentat cum sunt.... nu mai ai cu cine, dle. S-au sucit cu toții. 

1.6.   Pentru curiosi (răspuns la opinia nr. 1.2)
mesaj trimis de Autorul în data de 08.06.2017, 08:32

Dupa cum bunul nostru cititor va fi observat deja am citat editiile princeps. Lecturile mele au urmat caile deschise de accesul la original. Pe Marx l-am citit in facultate, in limba romana, ulterior (Manifestul) si in germana.

Baudrillard in romana si engleza. Foucault in romana, franceza ba chiar si in germana, editia pe care o am in biblioteca, Gadamer in germana iar Mannheim editia in engleza. Toate se afla pe rafturile micii mele biblioteci de lucru. 

Multumit?

1.7.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
mesaj trimis de mitica în data de 08.06.2017, 15:31

It is okay.

2.   classification
mesaj trimis de Penelope în data de 07.06.2017, 17:23

1Anarchism

1.1Anarchist communism 

1.2Anarchism without adjectives 

1.3Individualist anarchism 

1.4Other 

1.5Reli gious anarchism 

1.6Social anarchism 

2Conservatism 

2.1 General 

2.2Other 

2.3Regio nal variants 

3Environmentalism 

4Gender equality 

4.1Feminism 

4.1.1 General 

4.1.2Non-Religious feminism 

4.1.3Religious feminism 

4.2LGBT 

4.3Mascul ism 

5Liberalism 

5.1General  

5.2Libertarianism 

5.2.1Li bertarian socialism 

5.2.2Other 

5.2.3 Right-libertarianism 

6Nation alism 

6.1Fascism 

6.2Genera l 

6.3Other 

6.4Regional variants 

6.5Religious 

6.6U nification movements 

6.7Zionism 

7Reli gious ideologies 

7.1Buddhism 

7.2 Christianity 

7.3General 

7.4 Hinduism 

7.5Islam 

7.6Juda ism 

7.7Mormonism 

7.8Sikhis m 

8Socialism 

8.1Communism 8.2General 

8.3Libertarian socialism 

8.3.1Libertarian Marxism 

8.3.2Social anarchism 

8.4Marxism 

8.4.1 Leninism 

8.4.2Libertarian Marxism 

8.4.3Revisionism 

8. 5Reformist socialism 

8.5.1Democratic socialism 

8.5.2Other 

8.5.3 Religious socialism 

8.5.4Regional variants 

8.5.5Social democracy 

8.6Revolutionary socialism 

8.6.1Anarchist communism 

8.6.2General 

8.6. 3Marxism

8.6.4Other 

3.   ideology
mesaj trimis de Salomeea în data de 07.06.2017, 17:24

In social studies, a poliitical ideology is a certain set of ethical ideals, principles, doctrines, myths or symbols of a social movement, institution, class or large group that explains how society should work, and offers some political and cultural blueprint for a certain social order. A political ideology largely concerns itself with how to allocate power and to what ends it should be used. Some parties follow a certain ideology very closely, while others may take broad inspiration from a group of related ideologies without specifically embracing any one of them. The popularity of an ideology is in part due to the influence of moral entrepreneurs, who sometimes act in their own interests. Political ideologies have two dimensions:

Goals: how society should be organized. 

Methods: the most appropriate way to achieve this goal.

An ideology is a collection of ideas. Typically, each ideology contains certain ideas on what it considers to be the best form of government (e.g. democracy or autocracy) and the best economic system (e.g. capitalism or socialism). Sometimes the same word is used to identify both an ideology and one of its main ideas. For instance, "socialism" may refer to an economic system, or it may refer to an ideology which supports that economic system. Political ideology is a term fraught with problems, having been called "the most elusive concept in the whole of social science",[1] However, ideologies tend to identify themselves by their position on the political spectrum (such as the left, the centre or the right), though this is very often controversial. Finally, ideologies can be distinguished from political strategies (e.g. populism) and from single issues that a party may be built around (e.g. opposition to European integration or the legalization of marijuana). 

4.   Corect
mesaj trimis de Aurel în data de 08.06.2017, 13:21

Foarte bun articol! Ideologiile erau clare atunci cand informatia circula greu si trecea o jumatate de secol pana sa se prinda lumea ca partidele nu fac ce promit. Acum ideologiile sunt mai putin clare.

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

CĂTĂLIN AVRAMESCUAmnezia3
17 oct. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUArmistiţiul de la miezul nopţii2
16 oct. CRISTIAN PÎRVULESCU


O scurtă privire, pe furiş, în globul de cristal5
13 oct. CORNEL CODIŢĂ


Trece-o noapte şi mai trece-o zi....14
11 oct. CORNEL CODIŢĂ


CĂTĂLIN AVRAMESCUGunoaie în flăcări5
10 oct. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUCapcana referendumului8
09 oct. CRISTIAN PÎRVULESCU


CORNEL CODIŢĂEuropa: noile linii de competiţie şi diviziune26
06 oct. CORNEL CODIŢĂ


Democraţie şi Referendum: un Mariaj fără Viitor37
04 oct. CORNEL CODIŢĂ


Catalonia independentă13
03 oct. CĂTĂLIN AVRAMESCU


GHEORGHE PIPEREAIraţional şi oligo-raţional în economie şi drept (II)
02 oct. GHEORGHE PIPEREA

AnunutBursa.ro
<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2017.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.