Franţa între baionete... electorale 8

24 apr. Editorial
CORNEL CODIŢĂ
Franţa între baionete... electoraleCORNEL CODIŢĂ

Democraţia franceză a avut încă de la Revoluţie particularităţile ei inconfundabile, iar structurile celor cinci republici în care şi-a turnat substanţa, de atunci, sunt tot atîtea încercări de a face să coexiste genuina, puternica şi inconfundabila aspiraţie spre libertate a francezilor, cu înclinaţia lor, la fel de statornică, spre sistemele de guvernare autoritar-paternaliste, avînd în frunte, dominată, figura impozantă a "monarhului luminat". Actuala republică, impregnată de moştenirea De Gaulle şi hrănită doar de epigonismul gaullist este mai degrabă umbra unei structuri de stat cîndva funcţionale care se uită nostalgic spre secolul al XIX-lea, întorcînd spatele celui cu numărul XXI. Un fel de macro-cochilie golită de conţinut şi folosită ca adăpost, ori camuflaj, de alte micro-vieţuitoare politice. Faptul că actuala elită franceză nu are curajul să facă saltul necesar într-o altă formă republicană, capabilă să gestioneze problemele de secol XXI, arată doar imaturitatea şi precaritatea alcătuirii ei, dublate de distorsiunile masive introduse în democraţiile contemporane, inclusiv în cea din Franţa, de schimbările globale ale ultimelor trei decenii, de consecinţele lor, mai ales, în planul stabilităţii economice şi al condiţiilor generale de securitate. Nu doar evenimentul terorist, din aceste ultime zile, care a marcat sfîrşitul campaniei electorale, ci toate evenimentele de acelaşi tip, din ultimii doi ani, crează imaginea unei Franţe aşezată între baionete, ca singură soluţie de apărare a normalităţii. Dacă oamenii politici ai Franţei nu pot să schimbe aceste lucruri din temelie, noi, de aici de la Bucureşti, cu atît mai puţin! Aşadar, să ne aşezăm confortabil în fotoliul spectatorului şi să urmărim piesa, rolurile şi evoluţia actorilor, pentru a desluşi semnificaţiile.

Nu de alta, dar sistemul politic şi instituţional care asigură guvernarea în România este copia calchiată a celui din Franţa, cu bune şi cu rele. Mă rog, coeficientul de "rele" este probabil ceva mai ridicat la noi, decît la ei, dar, asta este altă Mărie, cu altă pălărie.

Deşi republicană pînă în vîrful unghiilor, Franţa alege o dată la cinci ani un Preşedinte care are aproape toate atributele unui monarh. Este autoritatea executivă supremă, poate influenţa semnificativ, dacă nu chiar decisiv programul şi iniţiativele Parlamentului, este şeful întregului corp al Administraţiei de stat şi al instituţiilor numite tradiţional "de putere", începînd, desigur, cu Armata. Prerogativele sale de guvernare, capacitatea de a dicta liniile şi deciziile majore ale guvernării, timp de cinci ani, nu sunt diminuate semnificativ nici măcar atunci cînd majoritatea parlamentară este potrivnică Preşedintelui şi deţine controlul asupra oficiului Primului Ministru. Nu este de mirare că în competiţia pentru biroul de la Elysee se angajează nu doar liderii unor partide cu forţă electorală reală, ci şi veleitari dornici să-şi ridice profilul politic şi vizibilitatea publică. În bătălia electorală, decisă ieri de electoratul francez, pentru primul tur, nu contează nici biografiile personale, nici aşa zisele programe electorale. Baricada are de o parte forţele care au recaptat izvoarele tradiţionale ale naţionalismului vetust, dar necesar încă identităţii colective, care trimite la "Gloria Eternă a Franţei" ca reper absolut al validării politice, filon capturat nu de moştenitorii gaullismului cum era de aşteptat, ci de reprezentanta unui partid, Frontul Naţional, care în România ar fi fost exclus de mult de pe scena politică pentru ideologia profesată, îmbibată de anti-umanism, anti-europenism, xenofobie şi derapaje rasiale. De cealaltă parte, vocile refuzului acestui furibund naţionalism revigorat, ca reacţie la efectele globalismului. Unele mai la stînga, Jean-Luc Melenchon, altele mai la dreapta, Francois Fillon, altele şi cînd la stînga, cînd la dreapta (că aşa se joacă fata!), vezi cazul Emmanuel Macron. Candidatul socialist, tradiţionalist, Benoit Hamon a fost condamnat chiar de către actualul Preşedinte, Francois Holland, la totală irelevanţă politică, datorită catastrofalei gestiuni a mandatui său prezidenţial. De altfel, este primul Preşedinte al celei de a V-a Republici, care nu candidează pentru realegerea sa!

Aşadar, miza alegerilor nu este ceva "Pentru", ci doar "Împotrivă". O ecuaţie care va fi definitiv rezolvată abia peste două săptămîni, cînd în competiţie vor rămîne doar doi candidaţi, iar electoratul îi va înmîna unuia dintre ei însemnele întregi ale puterii de stat. Motivul pentru care toate acestea ne interesează nu doar pe noi, cei de la Bucureşti, ci mai toată Europa, este legat de semnalul şi consecinţele situaţiei în care Marine Le Pen ar ajunge la Elysee. Atunci, cu adevărat, fundamentele sistemului european, aşa cum a fost el ridicat în ultimii cinci zeci de ani, ar fi ruinate, iar lumea va sta faţă în faţă cu un viitor pe care nici măcar nu are curajul să şi-l imagineze. Un viitor care, prin brexit şi alegerea lui Donald Trump la Casa Albă a arătat că s-a săturat să fie doar o potenţialitate şi a început să muşte viguros din oasele bătrîne ale realităţii. De aici şi speranţa că, orice s-ar întîmpla în turul întîi al prezidenţialelor din Franţa, în turul doi, "Raţiunea va învinge"!!

Citeşte şi

Opinia cititorului: 8
1.   Tara FALITA!!!
mesaj trimis de The Blue în data de 24.04.2017, 05:33

FRANTA trebuie sa inteleaga ca nu mai este posibil sa traiesti pe datorie si din iluzie!!!!Trandavia, protectia sociala, toate gunoaiele Arabistanului aciuite apasa greu in balanta unei economii fragilizate si dependenta de capitaluri externe, ca toate tarile mediteraneene calca apasat pe urmele Greciei!!!

1.1.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
mesaj trimis de mitica în data de 24.04.2017, 14:23

estemai imp.sa fie aleasa o femeie presedinte-egalitatea sexelor,decat sa se pasteze u.e.

1.2.   sa fim optimisti! (răspuns la opinia nr. 1.1)
mesaj trimis de Salomeea în data de 24.04.2017, 18:46

"Raţiunea va învinge"!!

1.3.   fara UE ne intoarcem cu secole in urma (răspuns la opinia nr. 1.1)
mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2017, 18:48

mitica te doare tare...! Nu mai fi asa fudul!

1.4.   forta gandirii pozitive (răspuns la opinia nr. 1.2)
mesaj trimis de Penelope în data de 24.04.2017, 18:59

"Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă neputincioşi:

‘De ce?’. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată şi spun:  

‘De ce nu?’." - George Bernard Shaw 

Orice gând se manifestă printr-un conţinut energetic la nivel vibrator. Un gând, odată emis, se propagă în spaţiu şi este în continuare acceptat sau respins de alţi oameni, care au gânduri de aceeaşi natură. Gândul determină întotdeauna în emitent o stare de receptivitate pentru energiile specifice de acelaşi fel. De aceea, viaţa omului este rezultatul gândurilor sale. Indiferent de situaţia în care se află, fiinţa umană dispune întotdeauna de o forţă de care nu este întotdeauna conştientă: aceasta este puterea formidabilă a gândirii pozitive, care o va pune instantaneu în rezonanţă cu puterile benefice, minunate ale Universului. 

1.5.   Atitudinea activ-optimistă (răspuns la opinia nr. 1.4)
mesaj trimis de Silvia în data de 24.04.2017, 19:06

"Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să se manifeste Divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice; acesteia îi este totul cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii." (Swami Sivananda) 

A treia atitudine fundamentală, cea activ-optimistă, este caracteristică celor care evaluează cam tot ceea ce există în jurul lor ca fiind pozitiv. Atitudinea profund pozitivă a minţii este credinţa fermă, de nezdruncinat, că lucrurile evoluează în bine şi că orice problemă sau dificultate poate fi depăşită. Viaţa e plină de împrejurări asupra cărora nu putem acţiona direct; ceea ce se poate face este modificarea modului de a le privi. Activ-optimiştii îşi construiesc o stare de spirit pozitivă, fiind astfel capabili să facă faţă evenimentelor şi să-i influenţeze, astfel, în bine, pe cei din jur. Ei îşi învăluie toate relaţiile personale într-o căldură afectuoasă, fermecătoare. Aceşti oameni ştiu că dificultăţile reprezintă necesităţi ale vieţii, care ne ajută să înţelegem profund viaţa şi să ne depăşim propriile limite. Activ-optimiştii ştiu că nu sunt jucării în mâna destinului, ci creatorii propriei fericiri. Ei fac din starea lor permanentă de entuziasm o adevărată artă şi trezesc astfel capacitatea de a trece cu uşurinţă peste toate obstacolele. Ei nutresc aproape întotdeauna şi din toate puterile gânduri pozitive şi acţionează mai mereu în bine, fiind din plin şi prompt susţinuţi de forţele benefice captate prin rezonanţă din Macrocosmos. Aceşti oameni sunt deschişi către tot ceea ce îmbogăţeşte spiritul, sunt gata să înveţe totul din orice şi cred cu tărie că cel mai revoluţionar act pe care îl pot realiza în lumea aceasta este să fie fericiţi. Şi tocmai pentru faptul că ei afirmă binele în tot, evenimentele şi fiinţele le reflectă cea mai bună parte a lor.

Cu alte cuvinte: "Spune DA Vieţii şi Viaţa îţi va spune DA!" 

1.6.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
mesaj trimis de Salumeia în data de 01.05.2017, 08:07

Ba nu, mey, ba da!

1.7.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2017, 13:32

Salameia, ai baut ceva

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

CORNEL CODIŢĂDemocraţia fără preaviz13
24 nov. CORNEL CODIŢĂ


Cornel CodiţăGermania: aritmetica parlamentară şi ecuaţiile politice1
22 nov. Cornel Codiţă


CĂTĂLIN AVRAMESCUŞi nemţii se împuşcă, nu-i aşa?8
21 nov. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUÎntre fantasma statului paralel şi realitatea statului pe loc5
20 nov. CRISTIAN PÎRVULESCU


Angajatorii, obligaţi de Guvern să modifice contractele de muncă, pentru transferul contribuţiilor7
19 nov. Andreea Cuzub


CORNEL CODIŢĂMisterele unei vizite care nu a avut loc, niciodată13
17 nov. CORNEL CODIŢĂ


CORNEL CODIŢĂOmul cu mîrţoaga8
15 nov. CORNEL CODIŢĂ


CĂTĂLIN AVRAMESCULaboratorul profesorului Seligman
14 nov. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUDraconul dacic şi integrarea europeană3
13 nov. CRISTIAN PÎRVULESCU


CORNEL CODIŢĂAmurgul zeilor26
10 nov. CORNEL CODIŢĂ

AnunutBursa.ro
<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2017.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.