Legea efortului minim şi politica... la români 22

28 apr. Editorial
Cornel Codiţă
Cornel Codiţă

La întrebarea, de care nu e chip să mai scăpăm de cînd e România, Românie, "De ce merge politica-democraţia, la noi, atît de rău?", răspunsurile pe marginea cărora glosează mai toată lumea abia aştern o listă. Şi aceea, foarte scurtă.

Primul este argumentul tip "stupid people", cu diferite variaţiuni, din care rezultă că dacă românii ar fi îngeri, atunci toate lucrurile ar funcţiona cît se poate de bine. Dar, cum nu sunt, după cum nu sunt o mulţime de alte lucruri, de exemplu, nici protestanţi, catolici, breslaşi, urbanizaţi, industrializaţi, intoxicaţi de raţionalism, ori cu vocaţia irepresibilă a apostolatului Libertăţii, diferenţa se simte şi se acumulează în reaua funcţionare a sistemelor de guvernare, ca şi a mai tuturor celorlalte instituţii de care e bolnavă societatea noastră pseudo-modernă. Vorba lui Groşan, ne-am născut pe planeta mediocrilor, creştem, învăţăm, iubim, muncim şi trăim pe planeta mediocrilor, după cum o să şi murim pe aceeaşi planetă, acolo unde, oricît s-ar strădui, băştinaşii nu se pot elibera de povara gravitaţiei planetare, după cum nu pot, niciodată, construi un avion, ori măcar un tractor care să funcţioneze mai mult timp decît cel necesar pentru repararea lui, după cum nici nu vor înţelege vreodată frumuseţea ecuaţiilor Euler-Lagrange, ori ce vrea să spună expresia latină Ex nihilo nihil. Povestea vorbei: cum e turcu' şi pistolul!

Al doilea tip de răspuns, răsărit mai de curînd, invocă faptul că unealta democraţiei şi a politicii, care li s-a dat românilor, e stricată din concept şi din construcţie, deci, oricît s-ar strădui bieţii de ei, n-au cum să facă dintr-o trotinetă fără roţi, vehicul interplanetar. Oricît şi oricum ai drege-o, tot stricată rămîne! De aici, entuziasmul de a îmbrăţişa orice altă variantă care s-ar ivi la orizont, fie ea şi o simplă fantasmă, cum este aşa zisa "democraţie directă". Istoric vorbind, însă, românii nu s-au dat în vînt după alte forme de democraţie, ci s-au predat, cel mai adesea fără prea mare rezistenţă, pe alocuri chiar cu entuziasm, în braţele primului regim de tip autoritar, anti-democratic, care şi-a putut constitui o bază de putere, fie cu sprijin intern, fie extern, fie cu o combinaţie a acestor două componete vectoriale.

Cele două tipuri de argumente au în comun premisa subînţeleasă că ceea ce numim politică-democraţie în România este mai degrabă o boală, o formă patologică, anomică, de manifestare-funcţionare a socialului.

Iar, dacă este cineva în căutare de exemple, nici nu trebuie să se străduiască prea mult cu cercetarea. Realitatea, generoasă ca de obicei, ne-a explodat în faţă un buboi cît casa: fraudarea alegerilor prezidenţiale, cu largul concurs, deloc dezinteresat, al unor instituţii şi persoane de putere din sistemul statal. Deocamdată, suntem în faza cercetărilor. Dar, dacă acolo unde acum este doar fum, vom găsi că cineva chiar a pus pe foc scîndura şi aşa subredă a democraţiei din România? Să te ţii, atunci, probleme constituţionale! Dăm înapoi timpul cu zece ani? Anulăm toate actele semnate de un Preşedinte care, în realitate nu a fost, de drept, Preşedinte? Desigur, întrebările sunt pur retorice. Nimic din toate acestea nu se va întîmpla; cel mult nişte piţifelnici cu grade şi funcţii, mai mari sau mai mici, vor fi puşi la cazne de atît de oarba şi de strîmba noastră justiţie, nu de dragul justiţiei, ci al spectacolului public!!! Hazul poveştii este, însă, rolul pe care şi l-a atribuit, cu de la sine cădere, beneficiarul acestei posibile "erori democratice", cel care acum se străduie din răsputeri să ne facă să credem în ipoteza iepuraşului parşiv. Cînd a creat sistemul noii jungle a puterii din România, el a fost convins, ba chiar a verificat atent că a distribuit în roluri de tigri, lei şi hiene, nişte iepuraşi. Dacă ei s-au apucat să sfîşie carne de om şi să-şi umple boturile de sînge, atunci se vede treaba că iepuraşii au înnebunit, ori au luat-o razna de capul şi pe barba lor! În consecinţă, ei trebuie să răspundă şi să plătească pentru oalele sparte ale democraţiei, nu cel care i-a dotat cu legi, cu bugete astronomice, cu gheare şi colţi, nu cel care i-a asmuţit asupra concurenţilor şi a inamicilor săi politici, ori personali!

Dar, dacă ipoteza care subîntinde aceste două tipuri de argumente este falsă?!!! Întrebarea merită pusă, iar răspunsurile căutate, nu doar de dragul exerciţiului intelectual, ci şi pentru că sunt motive serioase să o facem. Unul dintre cele mai serioase este acela că nici un sistem (organism) nu funcţionează permanent în stare anomică! Prin definiţie, anomia este temporară şi, ori este eliminată, sunt contracarate sursele care o produc, iar sistemul revine la starea de optim, ori acesta cedează, încetează să mai funcţioneze, se face bucăţi, praf şi pulbere sub impactul devastator al tensiunilor -disfuncţionalităţilor care încep să se potenţeze reciproc şi să îşi acumuleze costurile exponenţial!

Una dintre cele mai seducătoare ipoteze este aceea că politica-democraţia la români este merci bine. Desigur, nu din perspectiva obiectivelor pe care teoria ne spune că ar trebui să le realizeze - gestiunea şi rezolvarea problemelor din spaţiul guvernării spre binele public. Pe acestea nu le-a realizat niciodată şi nu întîmplător, ci pentru simplul motiv că nu le-a avut în lista de sarcini!!! Politica şi democraţia funcţionează în societatea României pentru cu totul alte scopuri, pe care le şi realizează destul de bine. Ca dovadă, sistemul continuă să "macine", nu se gripează, nu dă semne de slăbiciune! Care sunt aceste scopuri din spatele ecranului pe care sunt proiectate, pentru "prostime", lozincile ideologiei "gîndirii juste"?

Primul şi cel mai evident este realizarea unei funcţii sociale esenţiale în sistemele sociale ale lumii moderne, ascensiunea verticală. Nu doar posibilitatea, ci realitatea schimbării radicale de status social, într-o singură viaţă de om, ca urmare a acumularii supra-accelerate de "bogăţie", "putere", "prestigiu". În alte societăţi această funcţie este ceva mai echilibrat realizată de mecanisme complementare, cum sunt cele ale economiei şi politicii, ori ale economiei, instituţiilor meritocratice şi politicii. În societatea României, singurul mecanism disponibil pentru această funcţie a fost şi rămîne "politica". Mai precis parazitarea sistemului de putere creat de instituţiile statului, de unde se extrage şi "materia economică" care hrăneşte averile noilor îmbogăţiţi ai puterii.

Unul dintre principiile fundamentale ale acţiunii umane, individuale şi colective, care respectă de altfel, un principiu universal la nivel fizic, indiferent de gradul de complexitate al structurilor şi al sistemelor implicate, este cel al "efortului minim". De la formularea lui Fermat a legii "economiei de timp" pe care lumina o face atunci cînd se deplasează între două puncte, prin medii de densitate diferită, la procesele cu atribuţie preferenţială ("Efectul Matei") şi de la distribuţiile Pareto şi Yule, la comportamentele structurilor disipative studiate sistematic de Prigogine, pînă la ecuaţiile Lindblad din lumea structurilor cuantice, peste tot acest principiu domină comportamentele sistemelor, de orice tip. Într-o subtilă remarcă la formularea lui Fermat, Faynman observă că lucrurile se petrec ca şi cînd sistemele de orice fel ar urmări mereu să minimizeze ceva. Pe scurt şi în forma sa universală, acest ceva este numit entropie.

Oricît ar părea de lungă bătaia, de ce nu am lua în calcul ipoteza că politica la noi face acelaşi lucru. În lipsa altor sisteme care să asigure funcţiile esenţiale pentru echilibrul dinamic al unei societăţi confruntată cu schimbarea permanentă (indiferent de ritm), cum sunt toate societăţile moderne, cu forţe şi tensiuni permanent prezente, care o ţin semnificativ departe de optim, în regiunea condiţiilor "departe de echilibru", sistemul politic la noi, "lăsat de capul lui", face nu ceea ce scrie în prescripţiile ideologice, ci ceea ce contribuie, cu toate costurile asociate, la controlul dinamic al mişcării sociale într-un spaţiu istoric mereu nesigur, instabil şi generator de stress.

Dacă vrem ca politica-democraţia să se ocupe de temele şi problemele ei specifice şi să reintre în logica de funcţionare prescrisă de modelele de guvernare acreditate deja istoric, atunci trebuie să o eliberăm de servituţile unor funcţii sociale care nu îi sunt specifice. Iar, acest lucru nu se poate face nici prin decret şi nici prin "alţi oameni", ci prin construirea de instituţii-mecanisme, capabile să preia şi să realizeze funcţiile fără de care nici o societate nu poate funcţiona prea multă vreme: de la crearea, acumularea şi gestiunea investiţională a resurselor necesare vieţii şi dezvoltării, pînă la dinamica ascensională şi orizontală de status-rol, la creşterea zestrei sociale de educaţie-inovare-soluţionare a problemelor sociale, respectiv a capacităţii generale a societăţii de gestiune şi disipare a efectelor de tensiune, conflictualitate, surpriză, şoc, social sau natural. Diferenţa este, cam, cea dintre epoca pietrei cioplite şi cea a computerelor cuantice. Să fim însă, optimişti: dacă vrei, poţi!


Opinia cititorului: 22
1.   punctul pe i
mesaj trimis de Salomeea în data de 28.04.2017, 08:26

Primul şi cel mai evident este realizarea unei funcţii sociale esenţiale în sistemele sociale ale lumii moderne, ascensiunea verticală. Nu doar posibilitatea, ci realitatea schimbării radicale de status social, într-o singură viaţă de om, ca urmare a acumularii supra-accelerate de "bogăţie", "putere", "prestigiu".

2.   Tema pentru putere
mesaj trimis de Silvia în data de 28.04.2017, 08:29

Dacă vrem ca politica-democraţia să se ocupe de temele şi problemele ei specifice şi să reintre în logica de funcţionare prescrisă de modelele de guvernare acreditate deja istoric, atunci trebuie să o eliberăm de servituţile unor funcţii sociale care nu îi sunt specifice. Iar, acest lucru nu se poate face nici prin decret şi nici prin "alţi oameni", ci prin construirea de instituţii-mecanisme, capabile să preia şi să realizeze funcţiile fără de care nici o societate nu poate funcţiona prea multă vreme: de la crearea, acumularea şi gestiunea investiţională a resurselor necesare vieţii şi dezvoltării, pînă la dinamica ascensională şi orizontală de status-rol, la creşterea zestrei sociale de educaţie-inovare-soluţionare a problemelor sociale, respectiv a capacităţii generale a societăţii de gestiune şi disipare a efectelor de tensiune, conflictualitate, surpriză, şoc, social sau natural. Diferenţa este, cam, cea dintre epoca pietrei cioplite şi cea a computerelor cuantice. Să fim însă, optimişti: dacă vrei, poţi!

 

3.   excelenta analiza
mesaj trimis de Ana în data de 28.04.2017, 08:31

Mai ales solutia! Doamne ajuta!Sper din toata inima!

4.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 28.04.2017, 11:18

... de la epoca pietrei cioplite la cea a computerelor cuantice, oamenii fac acelasi lucru!!! diferenta fiind aceea ca in trecut aruncau cu pietre unii-ntr-altii acu arunca cu avocati sau moabs si jdams ... aceasta pentru simplul motiv ca "civilizatia" este doar o pretentie de sufrafata, in profunzime interesul personal este cel ce guverneaza societatea ... cu alte cuvinte, problema este in om, nu in ideologie, doctrina, forma de organizare, cai putere, capacitate de procesare, costul costumului samd. ... oricum, primul pas spre rezolvarea unei probleme este recunoasterea ei, in consecinta, primul pas af fi sa recunoastrem ca toti, chiar toti oamenii actioneaza, in ultima instanta, din interes personal ... acceptarea acestui lucru va rezolva o multime de probleme si va deschide poarta dialogului urmator: cum ne putem organiza, astfel ca interesul fiecaruia sa fie, cat de cat, respectat?! ... in alta ordine de idei, oamenii voteaza din cateva motive, pricipalele fiind: complex de inferioritate - imitatie - vot inertial; mania persecutiei - opozitie - vot punitiv; complex de superioritate - narcisism - vot interesat direct ... putem gasi mai multe motive (si le putem defini in fel si chip) dar acestea sunt suficiente pentru a dovedi, din nou, ca interesul personal cantareste masiv in decizia de vot ... bla bla bla! concluzia vesela este aceea ca: toate eforturile indreptate si consumate spre/in justificarea ideologiilor, doctrinelor, formalor de organizare etc. sunt, in mare parte, inutile! am putea discuta pe fata despre "ce ne iese si noua?" ar fi mai ieftin si nu am mai pierde atata timp ... solutia vesela consta intr-o emancipare economica si juridica a individului atat in plan fizic-material cat si in plan psihic-spiritual - "veselia" sta in faptul ca, cel mai probabil, va trebui sa asteptam esecul computerelor, fie ele cuantice, pentru ca sa ajungem acolo ... si spun aceasta pentru ca tehnologia ar fi fost utila omului doar daca aceasta ar fi degajat omul de sarcinile fizice (munca fizica), in schimb, tehnologia, tot mai mult, degajeaza omul de sarcinile psihice, lasand astfel in sarcina "omului" doar satisfacerea poftelor si nevoilor - oare cum altfel iepurasii, in costume scumpe, duhnesc a sange?! ;) ...

4.1.   un nou sistem de valori, credinte (răspuns la opinia nr. 4)
mesaj trimis de Salomeea în data de 28.04.2017, 20:17

Resetarea valorilor e imperioara, inlocuirea egoismului cu altriusmul si generozitatea in primul rand...altfel nu vad cum interesul general al prima asupra celui individual...

4.2.   să veghem să ne dea numai roadele lor (răspuns la opinia nr. 4.1)
mesaj trimis de Penelope în data de 28.04.2017, 21:47

Inimă, intelect, voință - să veghem să ne dea numai roadele lor

"Să nu vă dați niciodată inima, ea vă aparține, și nimeni nu are dreptul să dispună de ea în locul vostru. Dacă vă dați inima cuiva, voi nu o să mai aveți, celălalt va avea două, și ce va face el cu două inimi? O va lăsa să cadă pe a voastră. Noi spunem în Bulgaria că nu se pot duce doi pepeni verzi cu o singură mână. Așadar, într-o clipă sau alta, cel căruia i-ați dat inima voastră, o poate lăsa să cadă. Atunci, veți striga: „Inima mea s-a spart!” Iar dacă vă veți plânge Cerului, el vă va răspunde: „Este greșeala ta, de ce ai dat-o? Trebuia să o păstrezi pentru tine. – Da, eu o iubesc, eu o iubesc! – Desigur, tu o iubești, dar îi puteai oferi blândețea ta, iubirea ta, cântecele tale...și să păstrezi inima pentru tine." 

Să nu vă închipuiți că aceste precauții sunt valabile numai pentru inimă. Natura ne-a dat și un corp, o inteligență, o voință. Cel care este înțelept le păstrează pentru sine, dar le distribuie roadele, adică gândurile sale, sentimentele sale, activitatea sa, munca sa." 

4.3.   erata (răspuns la opinia nr. 4.1)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.04.2017, 00:37

necesara nu imperioara si ar prima nu al prima...

4.4.   erata la erata (răspuns la opinia nr. 4.3)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.04.2017, 03:31

totul se invarte... nici nu mai stiu... trebuie sa m-a tratez... sunt tare singura....am distribuit...

4.5.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.4)
mesaj trimis de anonim în data de 30.04.2017, 06:41

Salomeio, suferi, ce cauti pe aicea?

4.6.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.04.2017, 09:10

Resetarea valorilor e imperioasa, inlocuirea egoismului cu altriusmul si generozitatea in primul rand...altfel nu vad cum interesul general si binele comun ar prima asupra celui individual...

4.7.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
mesaj trimis de anonim în data de 30.04.2017, 09:12

Nu e prea clar ce vreti sa spuneti...doamna comentator.

4.8.   fidelitate (răspuns la opinia nr. 4.5)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.04.2017, 09:25

Da ai dreptate...sufar pana la boala cand vad lipsa de bun simt in jur.Sunt putini cei cu bun simt, de aceea sufera societatea, din lipsa de educatie!...da sufar cand vad oameni cu functii de conducere obraznici, lideri agresivi...si mai ales comentatri malitioase..Eu tastezmereu in graba si nu recitesc...vad ca si tu suferi pentru ca sunt pe aici...esti o persoana geloasa!? Eu nu sunt geloasa...doar fidela.

4.9.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.7)
mesaj trimis de anonim în data de 30.04.2017, 09:27

Nu sunt doamna ci domn..nu m-am semnat.

4.10.   furt de identitate (răspuns la opinia nr. 4.4)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.04.2017, 12:31

Comentariul 4.4 nu imi apartine..iar semneaza cineva in numele meu...vrea sa se identifice si cu mine.

4.11.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.10)
mesaj trimis de anonim în data de 30.04.2017, 13:00

Salomeio, cu tine nu se imdentifica nimenea, nu mai face pe mironosita

4.12.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.11)
mesaj trimis de anonim în data de 30.04.2017, 13:55

Esti analfabet rau, faraoane inselat de nevasta.

4.13.   eu nu fac greseli gramaticale (răspuns la opinia nr. 4.11)
mesaj trimis de Salomeea în data de 01.05.2017, 08:32

L-ai lasat pe Cristi C...acum imi furi mie identitatea. Macar nu poti scrie corect , gramatical. In calitate de profesoara de limba romana, te corectez daca altii nu au facut-o la timp.

4.14.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.13)
mesaj trimis de anonim în data de 01.05.2017, 10:34

Unde ai practicat Salomeeo, pe plaja la Saturn, vindeai Topi Top?

4.15.   Gresela gramaticala (răspuns la opinia nr. 4.14)
mesaj trimis de Salomeea în data de 01.05.2017, 11:11

Iarasi ai facut o greseala gramaticala. Nu au de unde sa sti ca mergeam la Saturn. De fapt am mers o singura data si nu cumparam macar Topi Top. Noi cumparam susane.

4.16.   Cartonaș galben (răspuns la opinia nr. 4.14)
mesaj trimis de Arbitrul Comisiei Europene în data de 01.05.2017, 22:12

Comentatorul 4.14 primește un cartonaș galben pentru replica sarcastică suspectată de stereotip rasial. #insist #rezist

Ieșiți în Piața Victoriei împotriva stereotipurilor rasiale. #rezist 

5.   Epoca asta este
mesaj trimis de Cristi C în data de 01.05.2017, 17:20

Suma intelegentei votantilor egal configuratia actualilor alesi, inculti si fara orizont politic, visand ca sunt politicieni avand ego-ul mai mare decat realitatea, si totul culminand cu aceasta creatura numit Tariceanu, un play boy tomnatic cese reprezinta ''varful politicianului roman'' calitatea lor arata exact ca si locul pe care-l ocupam in Europa adica in coada. tocmai datorita calitatii acestor ipochimene ce dau valoarea calitatii lor de ''politicieni''.

5.1.   Furt de identitate 5 (răspuns la opinia nr. 5)
mesaj trimis de anonim în data de 01.05.2017, 22:09

Ha ha ha

Mesajul nu aparține cititorului Cristi C. Dar este un tip de lucrare de doctorat în domeniu făcută curat, fără plagiatul de tip Kovesi/Ponta. Se bazează pe o documentație riguroasă asupra replicilor discuției dintre Cristi C și Pribeagul în care ultimul afirma că poporul român este sincer, cinstit, vrednic și niciodată hoț, total în contradicție cu trăsăturile elitei politice. Ca și cum aceasta a fost teleportată aici cu alt genom (sau fenotip). 

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

CĂTĂLIN AVRAMESCUChinuit de otomani13
19 sep. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUBătăliile electorale se succed, războiul de propagandă continuă1
18 sep. CRISTIAN PÎRVULESCU


Frumoasa adormită din pădurea....?6
15 sep. CORNEL CODIŢĂ


CORNEL CODIŢĂSuflete moarte17
13 sep. CORNEL CODIŢĂ


Cătălin AvramescuDe ce voi boicota "referendumul pentru familie"36
12 sep. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUPatriotul de mijloc11
11 sep. CRISTIAN PÎRVULESCU


CORNEL CODIŢĂŢara lui Crăcănel, Farfuridi şi Jupîn Dumitrache11
08 sep. CORNEL CODIŢĂ


Partida coreeană12
06 sep. CORNEL CODIŢĂ


CĂTĂLIN AVRAMESCUOfensiva Prostiei8
05 sep. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUMetamorfozele lumii post-americane7
04 sep. CRISTIAN PÎRVULESCU

AnunutBursa.ro
<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2017.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.