Lumea şi noi 4

12 iun. Editorial
CRISTIAN PÎRVULESCU
CRISTIAN PÎRVULESCU

Percepţia importanţei şi impactului evenimentelor este întotdeauna relativă. Uneori prea relativă! Finala de feminin a turneului de tenis de la Roland Garros şi întâlnirea cu Donald Trump a preşedintelui Klaus Iohannis au ocupat mediatic sfârşitul de săptămână al românilor, deşi alegerile din Marea Britanie sau audierea în Senatul american a lui James Comey, fost şef al FBI, au făcut prima pagina a ştirilor în restul lumii. Iar ceea ce a făcut ca informaţiile privind întâlnirea preşedintelui român cu cel american să treacă dincolo de graniţele României a fost tocmai situaţia politică americană. Răspunsul lui Donald Trump la întrebarea unui ziarist american privind declaraţiile lui Comey făcute cu o zi înainte au făcut înconjurul lumii şi odată cu ele şi ocazia în care au fost spuse, conferinţa de presă comună cu preşedintele României.

De altfel, pentru a limpezi şi mai mult conjunctura politică americană a întâlnirii de la Casa Albă dintre cei doi preşedinţi, este instructiv să urmărim răspunsul lui Donald Trump la întrebarea dacă recunoaşte că a făcut presiuni care să obstrucţioneze ancheta FBI privind intervenţia ruşilor în alegerile americane: "Nicio coliziune. Nicio obstrucţie. El este un leaker (cineva care distribuie informaţii secrete)", a spus Trump despre Comey în timpul unei conferinţe de presă de la Rose Garden. Şi a continuat: "Dar vrem să ne reîntoarcem la conducerea ţării noastre minunate". ("No collusion. No obstruction. He's a leaker. But we want to get back to running our great country."). Pentru că, într-adevăr, acesta a fost contextul în care s-a desfăşurat vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Casa Albă: un preşedinte asediat în interior şi acuzat că ar fi obstrucţionat justiţia şi izolat pe plan exterior.

În aceste condiţii chiar a fost vizita de la Washington un succes? Depinde la ce raportăm această întâlnire: la vizitele precedente ale şefilor de stat români sau la situaţia existentă. Pentru că, dacă ne raportăm la vizitele precedente ale unor şefi de stat, cele ale lui Nicolae Ceauşescu (în octombrie 1970, sub preşedinţia lui Richard Nixon, o scurtă vizită în iunie 1975, sub preşedinţia lui Gerald Ford, şi apoi cea din aprilie 1977, sub preşedinţia lui Jimmy Carter) au atras mai mult atenţia decât vizitele lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Atunci, în deceniul al optulea, Nicolae Ceauşescu era considerat un "copil teribil" al Estului comunist, iar ceea ce era pus în prim plan era mai mult aşa-zisa poziţie anti-sovietică a României decât personalitatea dictatorului comunist. Şi, privind retrospectiv, influenţa acelor întâlniri a fost mult supralicitată.

De această dată, preşedintele Klaus Iohannis a reuşit în primul rând o operaţiune politică cu dublă semnificaţie în politica internă: pe de o parte a dovedit că poate obţine mai mult decât participarea la două mese festive oferite de fostul preşedinte american Barack Obama, în septembrie 2015 şi aprilie 2016 (când nu a putut discuta decât cu vicepreşedintele Joe Biden), dar mai ales că reuşeşte să puncteze categoric în raport cu atât de mediatizata participare privată a lui Liviu Dragnea la ceremonia de inaugurare a noii preşedinţii, din 20 ianuarie. Însă, dacă izolarea externă şi atacul concentrat împotrivă pe plan intern nu ar fi pus Casa Albă într-una din cele mai slabe poziţii din întreaga istorie americană, cu toate relaţiile şi pârghiile pe care ambasadorul George Maior le-ar putea pune în mişcare (datorate, mai ales, fostei sale poziţii de şef al SRI), întâlnirea Trump-Iohannis nu ar fi fost realizată într-un timp atât de scurt. Căci cele trei luni în care s-a pregătit întâlnirea nu sunt, în timpuri normale, suficiente pentru ca un şef de stat din Europa de Est să întâlnească un preşedinte american.

Odată cu această vizită, care a pus în defensivă pe Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu, apetitul pentru suspendarea lui Klaus Iohannis a scăzut, iar această posibilitate, fără să fie imposibilă, devine improbabilă. În acest sens, declaraţiile preşedintelui american în privinţa susţinerii luptei împotriva corupţiei şi pentru întărirea statului de drept au dovedit că politica americană nu se schimbă atât de uşor pe cât sperau şi susţineau unii la Bucureşti.

Opinia cititorului: 4
1.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 12.06.2017, 10:00

Pantazi l-a întrebat pe Trump, cu reprezentatul României de față, dacă este de acord cu lupta împotriva corupției din mlaștina România, mlaștină a cărei reprezentant se afla de-a dreapta lui Trump. :)

A fost un șoc pentru noi toți să aflăm că Trump susține lupta împotriva corupției tocmai când ne așteptam să afirmă că n-o susține.

Propaganda se vede din avion, cu ochii închiși. 

2.   fără titlu
mesaj trimis de Mihai D în data de 12.06.2017, 19:07

Iohannis a pupat ghiulul, Tramp i-a aratat lui Putin pana unde vin avioanele americane daca este cazul. Win-win.

3.   fără titlu
mesaj trimis de Cristi C în data de 12.06.2017, 20:38

Pârvulescu nu a înțeles nimic din nimic. Suspendarea lui Iohannis nu s-a pus niciodată, nici măcar o dată. Să menționezi asta în scris, într-un ziar, te poate suspect de deranjament psihiatric.

 

 

Eu zic să citim din Cotidianul o traducere a unor materiale relevante din presa americană. Sunt în linie cu ce spuneam și eu cu o zi înainte de întâlnire. 

 

"„Sunt total angajat să respect Articolul 5“, a spus Trump, răspunzând unei întrebări din partea presei din România. A fost declarația centrală a conferinței și una dintre cele mai așteptate de aliații europeni, pentru că, după cum scrie Foreign Policy, pe 25 mai, în discursul ținut la Bruxelles, Trump a omis paragraful în care era menționat angajamentul pentru Articolul 5. Mai mult, surse citate de revista americană arată că în timpul cinei cu ușile închise ce a urmat, Trump nu ar fi pomenit nimic despre amenințarea Rusiei și a considerat că 2% din PIB pentru Apărare este insuficient, că europenii ar trebui să contribuie cu 3%. 

„Un triumf diplomatic al lui Trump“, scrie publicația American Thinker după conferința de presă a celor doi președinți. Este vorba despre aceeași chestiune a cheltuielilor pentru Apărare. „Ieri s-a întâmplat ceva extraordinar. Președintele României, fosta marionetă sovietică înrobită de trupele lui Stalin, a venit la Casa Albă și a declarat că țara lui va începe să-și achite cota pentru NATO, iar asta, datorită președintelui Trump“, scrie American Thinker. „Mulți americani simt că aliații îi consideră fraieri. Este nevoie de o veritabilă autoritate pentru a schimba acest statu-quo de decenii. Cei care îl disprețuiesc pe Trump nu vor recunoaște autoritatea sa, chiar și atunci când un alt șef de stat (Iohannis - n. red) ține seama de ea.“

„Ar trebui să ne întrebăm ce i-au spus consilierii președintelui Klaus Iohannis să îl pregătească pentru întâlnirea cu Trump. Cum să reacționeze dacă președintele va spune că România este o provincie din Italia? Cu siguranță i-au transmis să-și lingușească gazda. Iohannis a venit cu o odă închinată «autorității puternice» a lui Trump în NATO și a amintit că România a auzit solicitarea sa și respectă obligațiile financiare față de NATO“, scrie The New York Times." 

3.1.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
mesaj trimis de Cristi C în data de 12.06.2017, 21:28

Se pare că au existat niște ciudați care cereau suspendarea anul trecut, pe lângă deputata Anghel:

Loja de Onoare a Revolutionarilor din decembrie 1989 a trimis o scrisoare deschisa catre Liviu Dragnea si Calin Popescu-Tariceanu in care cer declansarea procedurii de suspendare. Preşedintele Klaus Iohannis îşi cere suspendarea, a declarat Liviu Dragnea, la un post de televiziune. Liderul PSD a subliniat însă că el nu este interesat de ideea suspendării. 

Dincolo de ciudații care mai menționează acest subiect sau amenințările de operetă ale unor vorbitori politici, partidele știu că la CCR suspendarea se va judeca foarte riguros. Și nimeni nu se încumetă la așa ceva decât dacă Iohannis face mizerii foarte mari. 

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

Cornel CodiţăPierduţi în oceanul de minciuni20
26 iul. Cornel Codiţă


CĂTĂLIN AVRAMESCUSocialism şi şamanism19
25 iul. CĂTĂLIN AVRAMESCU


CRISTIAN PÎRVULESCUGlissando3
24 iul. CRISTIAN PÎRVULESCU


MAKEMITOMANIA SALVEAZĂ ROMÂNIAPurgatoriul lui Dan Voiculescu46
24 iul. MAKE


Cornel CodiţăMarea teorie: astăzi, despre prostie10
21 iul. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăIadul cu două viteze18
19 iul. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuGroapa13
18 iul. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUDemocraţia expulzată8
17 iul. CRISTIAN PÎRVULESCU


Cornel CodiţăCe mai cumpără românul de 4 miliarde de dolari?34
14 iul. Cornel Codiţă


Inamicul global35
12 iul. CORNEL CODIŢĂ

AnunutBursa.ro
<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2017.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.