Cronica unui altfel de război ciudat 7

08 dec. 2017 Editorial
Cornel Codiţă
Cornel Codiţă

Este posibil ca o competiţie politică jucată în principal pe imagine şi prestigiu, dar împletită strîns în jurul alteia cu miză mult mai mare, dezvoltarea, deţinerea şi exploatarea puterii nucleare, să degenereze în conflict armat deschis? Unul care să treacă peste pragul nuclear? Aşa cum se derulează dinamica actuală a relaţiilor dintre Coreea de Nord şi Statele Unite ale Americii, răspunsul a ajuns periculos de aproape de varianta DA! Cum arată, aşadar, cronica unui asemenea război, fără precedent în istoria cunoscută a omenirii.

Primele state intrate în competiţia pentru dezvoltarea şi deţinerea capacităţilor nucleare cu utilizare militară, încă de la jumătatea anilor 30 ai secolului XX, au fost Germania, Statele Unite, Marea Britanie şi URSS. Prima rundă, decisivă, a fost cîştigată de SUA care, la Hiroşima şi Nagasaki, au utilizat bombele nucleare disponibile pentru a forţa capitularea necondiţionată a Japoniei şi a pune capăt, astfel, războiului din Asia-Pacific. URSS a trecut peste linia de sosire patru ani mai tîrziu; Germania, înfrîntă, a fost de facto şi de jure exclusă din clubul nuclear; Marea Britanie a fost admisă, dar numai după ce a cedat SUA şi a acceptat să devină unul dintre vagoanele politice şi militare ale trenului nuclear american. Doar două alte state au mai parcurs traseul critic pînă la capăt şi au fost acceptate de jure (Tratatul de Neproliferare Nucleară) în clubul posesorilor acestui tip de armă de distrugere în masă, Franţa şi China. După care, cursa a fost interzisă, pentru toţi ceilalţi; desigur nu şi pentru cei din clubul deţinătorilor de drept care, de atunci încoace, au perfecţionat şi revoluţionat tehnologic toate componentele capacităţilor nucleare de care dispun, dimpreună cu o panoplie largă de mijloace de prevenire, avertizare timpurie, contracarare, blocare sau disipare controlată a principalelor efecte ale unui posibil atac nuclear advers. Interesul strategic pentru păstrarea monopolului nuclear, parte a prevederilor TNT şi a dinamicii controlate a războiului rece, i-a unit o vreme pe membrii clubului nuclear în ceea ce s-a numit "politica de neproliferare". Fisurile au apărut, însă, destul de repede, încă din anii 1960, iar rezultatul a fost accederea, circa un deceniu mai tîrziu, a Israelului, a Indiei şi a Pakistanului la capacităţi nucleare militare proprii. Rezultatul inevitabil, pe fondul diviziunii radicale a Orientului Mijlociu a fost competiţia pentru constituirea unui pilon nuclear în lumea arabă-musulmană, contînd pe sprijinul URSS/Rusiei, al Chinei, sau al ambelor, în care s-au angajat pe rînd, dar fără succes, Siria, Libia, Irakul. Mai nou, adică începînd de prin 1980, a intrat în competiţie Iranul care în ultimul deceniu, cu un efort masiv se apropie de pragul nuclear militar. În sfîrşit, ultima pe lista aspiranţilor cu şanse de realizare a unei capacităţi nucleare proprii, Coreea de Nord, care nu ar fi putut să parcurgă drumul pînă la capăt fără implicarea tacită şi acoperită a Chinei şi a URSS/Rusiei.

Jocul acesta periculos al competiţiei pe imagine şi prestigiu, ţinînd în mînecă atuul unei ameninţări militare substanţiale a mai fost jucat, relativ recent, de Irak sub regimul Sadam Hussein şi, într-o cheie mai joasă, oarecum diferită, de Libia regimului Gaddafi. În ambele cazuri componenta nucleară a fost inexistentă, iar rezultatul dezastruos pentru cei care s-au jucat cu focul. În cazul Coreei de Nord, însă, ameninţarea nucleară este explicită şi relativ credibilă. Statele Unite, cel puţin sub Administraţia Trump, iau în serios posibilitatea ca regimul de la Phenian să decidă lansarea unei rachete cu încărcătură nucleară avînd ca ţintă Coreea de Sud sau Japonia, ori chiar teritoriul american. Mai pot fi utilizate în acest caz scenariile din Irak şi Libia. În mod clar, nu!

Care sunt, aşadar, posibilităţile de ieşire din situaţia actuală de confruntare şi conflict politic cu ameninţare militar-nucleară tot mai accentuată. Soluţia cea mai simplă şi mai sigură pentru toată lumea ar fi, desigur, de-escaladarea şi reîntoarcerea în teritoriul controlat al competiţiei politice. Acest parcurs nu poate fi realizat, însă, fără concursul şi fără implicarea masivă a Chinei, iar în secundar şi a Rusiei. Deocamdată, semnele care vin de la Beijing şi Moscova, în ciuda insistenţelor, a încercărilor de învăluire ori a reproşurilor lui Trump, nu au nimic încurajator, decisiv. Tabloul arată ca şi cum Xi Jinping şi Vladimir Putin par mai degrabă interesaţi să citească reacţiile şi deznodămîntul pregătit de Statele Unite, rezervîndu-şi acţiunea decisivă pentru momentul critic, de cumpănă, pentru ultimul moment. Lăsat singur, faţă în faţă cu Coreea de Nord, Donald Trump are tot mai puţine opţiuni, iar dintre toate soluţia militară nu este deloc cea mai îndepărtată, ori mai puţin probabilă. Situaţia sa precară la Casa Albă, presiunea unei posibile contestări oficiale a mandatului, l-ar putea arunca încă şi mai precipitat în braţele opţiunii extreme, acţiunea militară. Aici se deschid două căi iar pe care dintre ele o va lua realitatea şi, pe urmele ei, istoria, nimeni nu poate să prezică. Prima este un deznodămînt militar al crizei printr-o lovitură preemptivă a Statelor Unite, în fapt o acţiune masivă şoc, cu mai multe componente operative, capabilă să anihileze la sol, pe teritoriul nord-coreean, înainte de a fi folosite, toate dispozitivele de care depinde capacitatea nucleară a acestei ţări: armament, instalaţii de trimitere la ţintă, puncte şi personal de comandă-control-dirijare la ţintă, locaţii, rampe şi instalaţii de lansare, alte echipamente esenţiale. Ca şi în cazul Irakului, China şi Rusia se străduie deja să delegitimeze la nivel politic şi de imagine publică opţiunea militară a Statelor Unite, prin intervenţii directe sau pe scena Naţiunilor Unite. Cealaltă cale pe care o deschide opţiunea militară este cea în care s-ar produce totuşi un eveniment nuclear, înainte de sau pe timpul primelor faze ale acţiunii-intervenţiei americane.

Din acest punct înainte toată lumea, fără excepţie, se va afla în teritoriul absolut al necunoscutului şi incontrolabilului. Nimeni nu poate prevedea consecinţele desfăşurării evenimentelor, reacţiile, deciziile şi acţiunile viitoare, nici ale celor care exersează de facto şi de drept puterea, nici ale celor care vor avea de plătit consecinţele devastatoare ale deciziilor luate de oamenii politici şi de militari. Oricum, o filă de istorie va fi definitiv întoarsă în cartea precarei noastre civilizaţii, caracterizată poate mai mult decît orice, de la naşterea ei şi pînă astăzi, de bătălia niciodată întreruptă dintre raţional şi iraţioanal dată pe teritoriul acesta minat de capcane şi amăgiri al puterii şi al exerciţiului ei politic.


Opinia cititorului: 7
1.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 08.12.2017, 05:13

Puterea este mirajul care nu a iertat pe nimeni in istoria omenirii, cam toti i-au cazut prada, mai ales mintile mai stralucite . Este forta din umbra care coordoneaza relatiile interumane si nu numai . De la ciobanul de la stana din varf de munte,care isi paste oile , exercitandu-si ,intr-un mod simplu puterea,pana la sefi de stat.Sunt multe moduri de a ne manifesta puterea,deci. Faptul de a scrie o carte,este ,in definitiv,un mod de exercitare al puterii. Cartile pot schimba si au schimbat cursul istoriei in bine,in general.

1.1.   putere pe scurt- nebunie! (răspuns la opinia nr. 1)
mesaj trimis de Salomeea în data de 08.12.2017, 06:47

Putere inseamna sa determini pe cineva sa faca ceva ce nu doreste..il fortezi!

Din pacate polticia de puetre nu a fost inlocuita de politica normativa, cu toate incercarile UE de instituire a unei superputeri soft se pare ca superputerea hard doreste sa ramana regina politicii...Nu dezvoltarea umana este aleasa variala a superputerii ci factorul militar, distructiv de viata si infrastructura...Cand nu mai exista invingatori si invinsi, nu mai are cine sa reconstruiasca ce a fost demolat...foliosirea puterii nuvleare e o nebunie! 

1.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
mesaj trimis de anonim în data de 08.12.2017, 08:34

Hmmmm

1.3.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
mesaj trimis de anonim în data de 09.12.2017, 19:56

 

Mai frumos si omenesc, puterea inseamna sa poti convinge pe cineva sa nu faca ce doreste; asta daca ceea ce doreste sa faca este rau.

Daca americanii vor reusi aceasta inseanmna ca intradevar sunt cei mai puternici. 

2.   fără titlu
mesaj trimis de Mihai D în data de 10.12.2017, 10:58

Desi sunt barbat, am sa spun ceva prea putin flatant pentru barbati: lucrurile o iau razna cand niste barbati aflati la putere au un exces de testosteron pentru ca nu-si mai incap in piele de ''frumosi si destepti '' ce sunt ! Altfel spus, cand nu sunt multumiti cu ''cat de mare o au'' sau cat de putin sunt adulati de cei din jur privitor la ''cat de mare o au''. Restul ....sunt detalii. Exista cercetari seriose facute pe esantioane reprezentative care atesta ca excesele barbatilor vin dintr-un ego exacerbat al carui efect este cresterea cantitatii de testosteron, hormon care secretat IN EXCES este responsabil cu violenta de orice fel. Evident, in cantitati reduse este benefic omului, pentru ca natura a gandit omul sanatos ca fiind un intreg compus din anumite PROPORTII.. Intrebarea pe care mi-am pus-o de-a lungul timpului a fost : ce cauzeaza secretia in exces a acestui hormon (in afara de cauzele medicale/clinice de imbalans) ? Cred ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine din zona medicinei sau a psihologiei, ci mai degraba din observatiile de zi cu zi ale fiecarui om adult care a luat viata in serios: de cate ori n-am constatat fiecare dintre noi ca lui X i-a luat sarsaila mintile atunci cand a dat de bani ? Si ca indiferent cati bani a facut, a vrut sa faca mai multi ? Iar dupa ce a facut multi bani, a divortat si si-a luat un ''trofeu de 20 de ani'' cu silicoane in dotare ? Dupa care a intrat in politica ? Iar acolo a cautat alte mijloace de afirmare, caci acolo a intrat in liga celor care deja facusera multi bani si-si'' incasasera '' deja trofeul de 20 de ani ? Etc, etc, etc.......mintile omului sunt luate progresiv.......intr-o zi el face o ''miscare ne-asteptata''; lumea il va numi leader, vizionar, trend-setter, etc......in realitate, de fapt nu-si mai ajunge lui insusi de cat de ''frumos si destept'' a devenit.......dar daca-l intrebi cand a facut ultima oara un gest GRATUIT pentru cineva, va ezita cateva secunde si va inventa un raspuns ca sa scape de rusinea adevarului, vorbindu-ti eventual de ceva donatii la fundatii de caritate, uitand totusi ca nu suntem toti chiar prosti ca sa confundam donatia -ins cop de reducere de taxe - cu gratuitatea sincera a unui act, care inseamna nu doar sa cumpere o prajitura pentru un batran ci sa i-o si duca, fara ziaristi dupa el care sa scrie a doua zi ce suflet caritabil este.............cine sta mult printre oi, va ajunge sa cunoasca si sa aprecieze oile; cine sta mult printre masini, va ajunge sa cunoasca si sa aprecieze masinile. Cine sta mult timp printre bani, va ajunge sa cunoasca cum sa faca si sa aprecieze banii.......putini insi au stiut sa faca ceva adevarat si pentru altii odata ce au facut multi bani (Melinda Gates, Bono, etc, etc)

2.1.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
mesaj trimis de Salomeia în data de 10.12.2017, 22:49

Nu mai minții așa de mult ca se vede ca minți iarăși

2.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
mesaj trimis de Mihai D în data de 10.12.2017, 23:23

Esti iremediabil bou ! Se scrie '' Salomeea '' si nu cum scrii tu '' Salomeia'' ; boule ! Iar fata aia nu este agresiva ca tine, mai boule !

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

Cornel CodiţăMarginalii la principiul incompetenţei11
20 apr. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăEuropa, între neputinţa cuvintelor şi cuvintele neputinţei9
18 apr. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuApocalipsa chimică
17 apr. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUMisiune îndeplinită?3
16 apr. CRISTIAN PÎRVULESCU


Cornel CodiţăRăzboiul din Siria nu a început... încă!5
16 apr. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăNu e floare ca maşina, nici albină ca drezina29
13 apr. Cornel Codiţă


CORNEL CODIŢĂEDITORIALRomânia, brand de ţară: "Alandalistan"2
11 apr. CORNEL CODIŢĂ


Cătălin AvramescuOPINIIRusia şi falsificarea istoriei
11 apr. Cătălin Avramescu


Cornel CodiţăDemocraţie neterminată pentru pianină mecanică14
04 apr. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuUra de rasă şi ura de clasă
03 apr. Cătălin Avramescu

<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2018.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.