În căutarea timpului... 26

22 dec. 2017 Editorial
CORNEL CODIŢĂ
CORNEL CODIŢĂ

Nu a celui pierdut, conduşi de hermeneutica literaturii lui Proust, pentru că ar fi inutil. Societatea României ultimului secol şi jumătate, structural anti sau precar modernă, nu are cîtuşi de puţin conştiinţa faptului că ar fi pierdut ceva din tezaurul numit Timp. Dintre toate trăsăturile care ne disting în spaţiul nostru de existenţă socială, faţă de vecini, ori faţă de rudele latinităţii noastre, relaţia cu timpul este, de departe, cea mai puternic definitorie. Din nefericire, pentru destinul nostru istoric, prin negativitatea ei înrobitoare! Blaga avea dreptate, "Veşnicia s-a născut la sat". În lunga ei devenire, societatea românească rurală a dezvoltat un întreg arsenal de soluţii pentru a face ca relaţia organică cu această specie de "timp atemporal" să lucreze în favoarea ei, atît economic cît şi cultural, spiritual. Din păcate, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, încercările noastre de "modernizare" au avut ca platformă nu transformarea treptată a societăţii rurale, trecerea ei spre modernizare şi nici construcţia "de la zero" a soluţiei alternative, societatea citadin-industrială, cum s-a întîmplat în nucleul societăţilor europene promotoare ale modernităţii.Tema constantă a slabelor noastre încercări de modernizare socială a fost dislocarea, dezagregarea sau de-a dreptul distrugerea societăţii rurale, proces început devreme şi dus "pe cele mai înalte culmi" de socialismul grotesc al "epocii de aur". Literatura română a ultimului secol şi jumătate este mărturia cea mai grăitoare a acestui îndelungat proces de anihilare a unei complexe forme de civilizaţie, moştenită doar pentru a fi considerată de generaţiile "timpurilor noi" ca o povară dispreţuită şi, în ultimă instanţă, condamnată la distrugere. Sentinţa a fost dusă la îndeplinire! Iar, ca urmare, odată cu reperele care ar fi trebuit să ne servească de călăuze în orizonturile modernizării, zace sfărîmată în ţăndări şi "veşnicia", singura formă de timp pe care am integrat-o vreodată social, deplin. Astăzi, în structurile eşuate ale vieţii noastre colective, ea nu mai însemnă nimic, pentru nimeni, nici "la oraş", nici "la sat". În locul ei nu a fost aşezat, integrat, asimilat social, nici timpul liniar, discontinuu, cuantificabil, egal cu el însuşi, mecanicizat şi matematizat, instituit de generaţia lui Newton şi Kant, şi nici vreo altă varietate, cum ar fi spaţio-temporalitatea elastică, proclamată de teoria relativităţii lui Einstein, care veghează la celălalt capăt al modernităţi, nici vreuna dintre variantele mai vechi ale timpului circular, ciclic. În realitate, societatea României s-a prăvălit într-un soi de gaură neagră a timpului, unde suportă un proces accelerat de descompunere în atomi şi cuante, pînă la dispariţia oricărei forme şi structuri recognoscibile.

Omul unidimensional al lui Marcuse, odată propulsat în istorie, nu doarme. Dimpotrivă, este harnic! Îşi ridică împrejur zidurile unei societăţi după chipul şi asemănarea sa, după structura sa. Societatea României de astăzi este societatea omului unidimensional al istoriei noastre moderne, în general, şi a celei comunistoide, în special. De aceea, în societatea de astăzi, timpul este unidimensional, are o singură formă de existenţă: "Acum". O formă care nu este nici pe departe tot una cu "prezentul". Prezentul presupune o triadă integrantă, împreună cu trecutul şi viitorul. "Acum" nu presupune pe nimeni şi nimic, temporal, vorbind. Este o entitate amorfă, autosuficientă, în care orice poate vieţui, oricît, cu condiţia să rămînă la nivelul minim al efortului de structurare.

Este suficient să privească cineva roată şi, ceea ce pare "teorie", se dezvăluie ca realitate palpabilă. Iau cîteva exemple, la întîmplare, şi oricine este binevenit să cerceteze altele, cîte doreşte, rezultatul va fi mereu acelaşi. Cum să explici reacţia societăţii româneşti la trecerea la cele veşnice a lui Mihai I-ul, Rege al României. Sunt multe condiţii de îndeplinit pentru ca această atît de surprinzătoare posibilitate să devină realitate. Iar dintre ele cîteva sunt absolut necesare. Prima pe listă, abolirea timpului curgător al Istoriei. Românii care au reacţionat, nu puţini, s-au comportat în mod clar, evident, ca şi cînd între încoronarea lui Mihai şi ultimul său drum către Mînăstirea Argeşului timpul nu ar fi existat. Ca şi cînd cele două evenimente definitorii pentru Omul şi Regele Mihai ar fi încăput fără nici un fel de dificultăţi într-o singură dimensiune temporală, cea a lui "Acum", unde orice, totul, poate fi înghesuit, alandala.

Luaţi relaţia societăţii româneşti cu istoria şi evenimentele sale recente, cu trecutul ei comunistoido-sovieto-stalinist. Majoritatea celor care au trăit acele vremuri le-au fixat, îngheţat, în structura unei mitologizări de convenienţă. Unii şi-au construit "mitul bun" al vremurilor bune, alţii "mitul rău", al vremurilor de coşmar! Îngheţarea aceasta, refuzul clar şi statornic de a cerne acel trecut printr-una sau mai multe grile, nu doar de valori, ci de logică a devenirii istoriei, nu este altceva decît pecetea lui "Acum" aplicată "salvator" peste ceva de care te împiedici, peste care dai fără nici o plăcere, atunci cînd ai altceva mai bun de făcut. De aceea trebuie să-l iei din cale, să-l atîrni, undeva, într-un cui şi să nu-ţi mai pese de el decît atunci cînd nu ai ceva mai bun de făcut. Adică, niciodată!

Luaţi comportamentul politicienilor României, din orice perioadă a istoriei noastre aşa zis moderne, după moartea lui Carol I, pînă astăzi. O să observaţi aceeaşi trăsătură definitorie, izbitoare: ignorarea timpului. Societatea interbelică, oamenii dar mai ales politicienii, şi-a trăit timpul ca şi cînd s-ar fi aflat într-o inexpugnabilă bulă de istorie, în care timpul s-a oprit pe loc. Credinţa lor absolută: nimic nu poate schimba nimic din ceea ce există "Acum"! Doar cînd s-a prăbuşit războiul peste România, timpul s-a cutremurat, dar a refuzat, în continuare, să se pună în mişcare! A reîngheţat în altă bulă a invariabilelor, cea a puterii, oprimării şi a falsului istorism al comunismului de pradă. Acum, după decembrie 1989, nimic mai izbitor în comportamentul politicienilor noştri decît lipsa de interes, ignorarea "suverană" a timpului şi a logicii sale, desfăşurarea întregului discurs şi parcurs politic ca şi cînd obiectivele sociale n-ar avea nici un fel de determinare pe axa timpului. Totul poate fi făcut şi desfăcut, oricum şi de oricîte ori vrem, ca şi cînd timpul nu există. Orice ţel politic minor merită urmărit, pînă în pînzele albe, orice obiectiv social major poate fi ignorat, ca şi cînd ziua de mîine, cînd ceea ce s-a făcut astăzi se poate la fel de bine desface, n-ar exista! Politicianul, politica şi mai general întreaga societate a României de astăzi trăieşte într-un unic, inamovibil, unidimensional. Altfel, colorat de evenimente ale căror consecinţe sunt ignorate, de vreme ce nu există nici o altă formă a timpului, decît izbăvitorul "Acum".

Ziua în care societatea României ar pleca în căutarea timpului pierdut, ar fi în fapt prima ei zi, plină, de modernitate. Din nefericire, orizontul acesta nu este vizibil privirii noastre şi teamă îmi este că suntem deja în postura dramatică a subiectului din poema eminesciană, obligat să constate: "Era pe cînd nu s-a zărit, azi o vedem şi nu e".


Opinia cititorului: 26
1.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2017, 03:00

... timpul! e la comun doar pe ceasornic, in rest, fiecare traieste in timpul sau ... timpul este o consecinta a formei, intr-o Idee poti deveni etern ... si din Idee el cazut, vazu ca timpul este scurt ... caci necajit de-o vina, asteapta vremuri de lumina ... privi nainte si napoi, si timpul ii paru greoi ... si inainte de privea, simtea ca lumea il lasa ... si inapoi daca privea, aceasi lume o gasea ... si iaca el ca se-ntreba, e treba lumii ori ii treaba mea ... sa-mi duc io casa-n ritmul meu? si chiar de-or zice ca-s un derbedeu ... Eu sunt al meu, si Timpul este Zeu ... si mere dupa socoteala Lui, nu dupa voia politicianului ...

1.1.   Versuri, (răspuns la opinia nr. 1)
mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.12.2017, 20:09

sa fie ele cam The Brute?

Scuze, daca gresesc. :)) 

2.   Articol exceptional!
mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2017, 05:46

Asemenea articole sa tot citesti!

De fapt,autorul se depaseste pe sine de fiecare data.Iar eu,de fiecare data,imi zic,e cam maxim ce poate ,dar ,de fiecare data, ma insel....si ma bucur. 

Da,Proust...Cine nu l-ar iubi pe Proust,de l-ar citi?De fapt,cine nu ar iubi scriitorii mari? 

Ce au ei in comun?Ideile difera de la unul la altul ,dar nu pentru idei au scris,in general,ci pentru a da sansa cititorului sa priveasca dincolo de scris,de a-l face sa perceapa lumea in ansamblu,dincolo de aparente, de a gandi cu propriul cap ,avand drept sprijin acele carti,de a-i face pe cititori mici creatori ai propriilor existente... 

O idee care nu naste alta idee,nu are nicio valoare.

2.1.   inspiratie divina! (răspuns la opinia nr. 2)
mesaj trimis de Sakomeea în data de 22.12.2017, 10:35

Articol ca o binecuvantare!

2.2.   SCUZE (răspuns la opinia nr. 2.1)
mesaj trimis de SALOMEEA în data de 22.12.2017, 11:25

PANA SI LA NUMELE MEU PUN DEGETUL PE ALTA TASTA ...A TELEFONULUI DIGITAL....

2.3.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2017, 21:01

Bagat degetul gresit! periculos de tot. 

2.4.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
mesaj trimis de anonim în data de 24.12.2017, 01:33

NU SE INTRODUCE DEGETUL DOAR SE ATINGE...MAI AI MULTE DE INVATAT!

2.5.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
mesaj trimis de anonim în data de 25.12.2017, 13:01

Porcovane, te dai stilat!. 

3.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2017, 11:36

Foarte bun articol!

In continuarea a ceea ce spune dl. Codita - cine se mai gândește acum ca au trecut de la Revoluție mai multi ani decât a stat Ceausescu la cârma României?!?

Cei 25 de ani ai lui Brucan au trecut de mult si nu se vede nicio schimbare in mentalitatea noastra. Suntem incremeniti intr-o capsula a timpului care pare inexpugnabila! 

4.   “societatea românească rurală”
mesaj trimis de Pribeagul în data de 23.12.2017, 19:46

Si istoria ei fascinanta merita stradania de a i se prezenta punctele de interes, punctele nodale. Prima revolutie din istoria umanitatii este considerata Revolutia agrara, situata, in timp, acum cca 10 000 de ani. Deci, cu adevarat, “vesnicia s-a nasacut la sat”. Toate societatile au fost la inceputuri societati rurale si asa au ramas mult timp, pina cind, dupa multe milenii a avut loc in istoria societatii umane Revolutia stiintifica, urmata de Revolutia industriala. Desfasurarea acestor revolutii este una fireasca avind in vedere ca necesitatea vitala a omului este hrana. Toate aceste revolutii au pornit din anumite puncte ale Pamintului, de unde s-au raspindit in restul lumii cu intensitate mai mica sau mai mare si in directii diferite. Sunt multe tari ale lumii si mai ales multe locuri pe Pamint in care nici macar efectele Revolutiei industriale n-au ajuns pina in ziua de azi. In Europa, pornita din Anglia, prin secolul XVIII, Revolutia industriala in drumul ei spre est a fost parca oprita de ceva pe meridianul de pe granita vestica a Ungariei. Greu, in prima jumatate a sec XX, Revolutia industrial a trecut acest meridian.

In Romania, chiar si prin anii 50 ai secolului trecut, ii putem vedea in diverse surse pastrate si imagina, din spusele batrinilor, pe locuitorii satelor noastre lucrind toata saptamina pamintul, iar duminica, frumosi imbracati, cu haine facute in gospodaria proprie, incaltati in ghete cu scirt, facute de mesteri vestiti, mergind la biserica, intr-o atmosfera atit de linistita incit parca toate necesitatile lor sunt asigurate. Toata acesta liniste era data de mijloacele de existenta pe care le asigura posesia de pamint. Asa ca in aceasta atmosfera nu este de mirare ca “vesnicia s-a nascut la sat”, ca acordarea de pamint era suprema rasplata acordata pentru fapte marete, ca reforma agrare a fost o actiune mereu prezenta in ultimii 150 de ani, si asta mai ales pentru a nu se auzi strigatul inspaimintator “Noi vrem pamint!”.  

Din a doua jumatate a secolului trecut, in partea noastra de lume situatia s-a schimbat dramatic. La pretentiile de azi, cel putin la noi in tara, urmare a procesesului colectivizare-decolectivizare, se pare ca mica proprietate nu mai asigura posibilitati de existenta. Taranii vind pamintul, scapa de el care cum pot si fapt foarte grav, ramin fara o posibilitate minima dar certa de asigurare a existentei. Asta cu toate ca specialisti de renume, printre care si Calin Georgescu, present in paginile acestui ziar, sustin ca gospodaria individuala ar putea asigura in conditiile moderne mijloace pentru un trai decent. Fapt dovedit, in tari dezvoltate multe gospodarii se intretin decent din productia asigurata din mici ferme proprii. 

Cu toate ca spcialismul este o societate a colaborarii, intrajutorarii, altruismului, a potentarii laturilor bune ale individului si in final a iubirii, cu toate ca guvernari ale unor partide socialiste au dus tari vestice la prosperitate, socialismul impus de sovietici a devenit, pe drept, ceva de ocara, ceva de nesuferit. Urmarea este ca marile organizatii agricole socialiste, combinate, ferme si industrializarea existenta, adica intreprinderi de prelucrare a produselor vegetale si animale, toate acestea realizate cu mari eforturi si sacrificii, au fost distruse de bezmetici ca bezmeticii pe care-I vedem acum la conducere, in loc sa fie mentinute prin privatizare, in proprietatea proprietarilor de pamint, multi! Ca era posibil acest lucru este dovedit de existenta unor asociatii agricole, cu performante uluitoare si rentieri multumiti. Alte tari din fostul sistem s-au straduit sa nu distruga chiar tot, au mai pastrat cite ceva care merita sa fie pastrat. Acum, cu alte eforturi materiale si financiare construim marile proprietati si sisteme agricole, cu proprietari unici sau foarte putini, restul populatiei urmind sa se descurce cum va putea. 

Era cit pe ce sa devenim o societate “citadin-industrialaR 21;, dar cu o inconstienta inexplicabila ne-am distrus aproape total marea industrie, iar acum ne-am pomenit ca avem avem aproape 40% din populatie o populatie rurala, care depasita de modul de trai modern ce sa faca, se salveaza luind drumul strainatatii. Cite destine sfarmate, cite eforturi depuse, cite chinuri si cita mizerie indurate, cit timp irosit! Cea mai mare catastrofa care poate sa dea peste o tara este ca ea sa fie guvernata de niste porci. Dar sa fim optimisti, constienti si actionind hotarit, cu incredere, vom scapa de toti! Este imposibil ca fortele progresite ale tarii sa nu-si faca loc in fruntea tarii. 

In final,  

De urat v-as mai ura, 

Dar mi-e scurta gubuta 

Si ma tem c-oi ingheta. 

Ramineti gazde in pace si cu sanatate! 

Tuturor, realizatori, comentatori, cititori si proprietari, 

Sarbatori fericite! 

La multi ani!

4.1.   Mostenire timpul sacru (răspuns la opinia nr. 4)
mesaj trimis de Salomeea în data de 24.12.2017, 07:29

India nu are notiune timpului profan, istoria este mitologie....se pare ca auteait candva in acest spatiu atemporal numit azi Romania...sau poate ca timul sta pe loc,asa cum spune autorul...vesnicia este comuna filozofiei idiene si crestine...acesta este scopul vietii...vesnicia!...emurirea sufletului.Poate ca moderitatea distruge acest timp sacru din constiinte...timpul devine de aur. Timpul reprezinta bani, nu mai avem timp sa ne ocupam si de spirit! Este ceea ce ne dorim? Evolutia spirituala trebuie sa devina obiect prioritar al omului modern...sa ne fie rusinesa ne ghiftuim de sarbatori stiind ca alti nu au nici macar apa potabila! Umanitatea este jn irganism viu...trebuie sa avem grija de fiecare celula in parte..sa ii oferim zilnic totce are neviie pentru a function optim..altfel celulele se pot transforma inmaligne di pot afe ta knrreg organismul...doRcateva ganduri inainte de sarbatori!...moderatie in consum si atentie la cemancam..ahimsa ne poate Juta in aceasta evolutie spirituala. Nu putem lua viata regnului animal pentru a ne hrani! Se va intoarce totul impotriva noastra. India este un subcontinent de vegetarienl longevivi! in India am devenit si eu veegetariana!..era un obiectiv al vietii mele...pentru purificare spirituala e nevoie de hrana pura...cat mai aproape de natura!

4.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
mesaj trimis de Mihai D în data de 25.12.2017, 14:51

Salo, da-mi voie sa ma amuz discret de exaltarea ta cand vine vorba de ezoterism. Tocmai ce intaresti spusele dlui Codita -prin extensie- in sensul ca pornesti de la vesnicie si ajungi la vegetarieni; in final iese o "shaorma cu de toate".

4.3.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
mesaj trimis de Salomeea în data de 30.12.2017, 10:20

Toti indienii...asa gandesc...ca a fi spiritual inseamna sa cauti aronie cu nayura, ahimsa ca sa poti atinge vesnicia...te poti amuza de modul prezentarii mele mai putin structuratw dar e bine sa respecti o filozofie de viata a unui subcntinent, cel indian...ei traiesc inrr-un timp sacru...continuu.

5.   fără titlu
mesaj trimis de Mihai D în data de 25.12.2017, 14:29

Foarte bun editorial. Profund. Legaturile cauza-efect sunt line, ne-fortate. Mi-as fi dorit sa-l scriu eu, dar important este ca cineva l-a scris iar noi ceilalti il "consumam". Intr-adevar institutia lui "acum" este omniprezenta si paguboasa.

5.1.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
mesaj trimis de C C în data de 26.12.2017, 06:19

Totuși nu exagerați. Nu se putea scrie de altcineva. Va lăudați degeaba. Nu ați făcut nimica. Ce văd face nu știu sa credeți asta când nu dovediți nimica. Sa va fie de Rușine.

5.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
mesaj trimis de Mihai D în data de 26.12.2017, 10:27

Acest mesaj pare scris de cineva care doar de curand a inceput sa-si exerseze atat gandirea cat si limba romana. Te incurajez sa continui; intr-o zi ai sa reusesti !

6.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 30.12.2017, 14:27

BURSA, trist sfarsit de an 2017!. 

Suntem si fara rege si fara (macar) un Editorial, de atata vreme................ 

6.1.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
mesaj trimis de anonim în data de 31.12.2017, 20:47

Domn' profesor este ...in cautarea timpului! 

6.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
mesaj trimis de anonim în data de 01.01.2018, 18:12

ASA ESTE..AI GHICIT..DAR BURSA NU LUCREAZA ...IN ACRSTE NOPTI MAGICE....ASA CA TIMP BERECHET PENTRU CAUTAREA TIMPULUI!

6.3.   Cand tot tai frunza la caini (răspuns la opinia nr. 6.2)
mesaj trimis de anonim în data de 03.01.2018, 17:06

Fugit ireparabile tempus! deci timpul pierdut este bun pierdut; poate nu si pentru Codita. 

7.   fără titlu
mesaj trimis de anonim în data de 01.01.2018, 11:54

Libertatea e ingredientul lipsa .

Societatea,in general, benefiaza cu varf si indesat de cuceririle tehnologiei si altele asemenea ,insa , cu cat se infrupta din ele ,cu atat uita ce ii este esential ,ca fiinta umana. Ajunge sa isi piarda libertatea ,incorsetat de tehnologie , de mentalitati , de lancezirea mintii .  

Multitudinea de opinii, de pareri ,multe dintre ele , mai ales acestea ,fara valoare , il fac pe om sa isi piarda identitatea.  

Libertatea unui om integru ,mai ales din punct de vedere intelectual , nu e afectata . Dar tipul de care vorbesc devine din ce in ce mai rar , societatile actuale se caracterizeaza prin lipsa de opinie iar cea care ii tine locul ,nu ii apartine ,doar pare ca si-a impropriat-o...O libertate care nu ii apartine il face pe omul actual sclav al propriiei autosuficiente...

La multi ,dle Codita! 

7.1.   Erata (răspuns la opinia nr. 7)
mesaj trimis de anonim în data de 01.01.2018, 11:58

'...La multi ani,dle Codita!'

7.2.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.1)
mesaj trimis de anonim în data de 01.01.2018, 17:36

MULTI DE CAUTARE A TIMPULUI!

7.3.   fără titlu (răspuns la opinia nr. 7.2)
mesaj trimis de C. Cristi în data de 03.01.2018, 17:20

Am plans la Revelion. Totus, unde este pensia. Nu se face nimica doar se.scre degeaba.

7.4.   Delir (răspuns la opinia nr. 7.3)
mesaj trimis de Toto Margo în data de 04.01.2018, 18:19

Cristi C ca de obicei cu probleme de sănătate...

7.5.   Rabdare stimabile (răspuns la opinia nr. 7.4)
mesaj trimis de anonim în data de 04.01.2018, 21:43

Sa-l vezi acum ce se agraveaza; nu mai primeste retete gratuite de la medicul de familie. 

Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

Cornel CodiţăSTRADA, PROTESTUL, DEMOCRAŢIA3
24 ian. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuCum scăpăm de Klaus Iohannis?
23 ian. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUPost-adevărul şi tentaţia minciunii în politică 1
22 ian. CRISTIAN PÎRVULESCU


"Decât că nu-i de râs!"10
19 ian. RADU SÂRBU


Cornel CodiţăMinisterul singurătăţii29
19 ian. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuCum scăpăm de socialişti?
16 ian. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUPunct de divergenţă8
15 ian. CRISTIAN PÎRVULESCU


Gura păcătosului30
12 ian. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăParanoia puterii25
10 ian. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuDelirul numelor
09 ian. Cătălin Avramescu

<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2018.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.