Nebuni în libertate

19 dec. 2017 Editorial
CĂTĂLIN AVRAMESCU
CĂTĂLIN AVRAMESCU

Cu mare tristeţe am aflat ştirea despre fata împinsă în faţa metroului de o persoană care, din câte rezultă din relatările de până acum, pare să fie nebună. Tânăra a fost absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, unde sunt conferenţiar. (Nu am cunoscut-o, fiind plecat din ţară între 2011 şi 2016).

Revoltător este faptul că s-a ajuns la crimă din cauza iresponsabilităţii autorităţilor. Criminala ar fi încercat să mai ucidă o altă tânără, în altă staţie de metrou, cu două ore înainte. A fost reclamată la Poliţie, care însă nu a făcut nimic. Nu mă mir. Vreţi să ştiţi unde sunt "forţele de ordine"? Le vedeţi la televizor seară de seară, cu miile, scoase la ordin pentru a-i brutaliza şi intimida pe manifestanţii care cer democraţie şi stat de drept în România.

Întâmplarea tragică de la metrou ne face să realizăm un lucru cu o semnificaţie profundă. Una dintre funcţiile fundamentale ale statului modern a fost aceea de a închide nebunii periculoşi.

Ce se întâmplă astăzi în regimul socialist este, din câte cunosc, fără precedent în lume. Statul a renunţat practic să exercite această funcţie. Rezultatul? Nebunii periculoşi umblă liber pe stradă.

Este suficient să conduci o maşină pe străzile României pentru a realiza asta. Sigur, şoferi proşti sau iresponsabili există peste tot în lume. Însă eu nu am văzut niciodată altundeva decât în România şoferi care în mod evident nu sunt în toate minţile. Lăsaţi liberi, nestingheriţi de nimeni, pe şosele. Mergeţi, de pildă, pe bulevardele Bucureştilor la ceas de seară. Sunt curse de maşini, indivizi care chiuie cu geamul lăsat, fac slalom şi trec pe roşu. Echipajele de Poliţie sunt pe nicăieri sau nu intervin.

Probabil că trăim în timpuri în care patologia psihiatrică a devenit comună. Zilele trecute eram la sala de sport când am auzit un grup de indivizi zbierând. M-am dus la ei şi le-am spus, politicos, că nu este permis să îi deranjeze pe ceilalţi în acel spaţiu. Au părut să înţeleagă de raţiune. Cu excepţia unuia, care s-a ţinut după mine pe hol. Omul arăta şi se purta incoerent. A început să urle, că "face caterincă" (habar nu am ce înseamnă asta), că are bani etc. Părea să aibă probleme de adaptare. Mă întreb ce le făcea celor din familie, vecinilor sau colegilor de serviciu...

Iată o altă dovadă că autorităţile au renunţat complet să ia măsuri împotriva "săriţilor de pe fix". Deschideţi Constituţia României. Aceea impusă de regimul autoritar Iliescu în 1991, pentru că alta nu avem. La articolul 36 citim: "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal".

Întrebare: există cineva în ţara aceasta ale cărui drepturi electorale să fie retrase, conform articolului 36? Măcar un singur caz? Din câte cunosc, nu.

Atunci, din două una. Poate România este "grădina Maicii Domnului", o ţară unică în Univers, în care nu există nici un alienat şi nici un debil mintal. Aşa ceva este, desigur, imposibil. Atunci rămâne a doua variantă. Statul refuză să aplice articolul 36. Care stabileşte ceva de bun-simţ. Dacă nu ai "toate ţiglele pe casă", nu trebuie să votezi. Din păcate, în România, din câte se vede, poţi...

Şi cu asta trecem la nebunii cu girofar. Este clar că un examen psihiatric ar fi necesar pentru a tria aceste personaje. Crize de isterie, ameninţări cu violenţa, căderi de memorie, comportament duplicitar - acestea sunt doar câteva dintre simptomele comune.

Una dintre nebuniile de proporţii este proiectul noilor "coduri penale". Acestea par scrise de Don Corleone şi de avocaţii săi, din spatele gratiilor. Printre schimbările impuse: înregistrările video... nu vor mai fi probe în instanţă. Sunt curios ce se va întâmpla dacă va avea loc pe străzile Bucureştilor un atentat terorist. (Doamne fereşte!). Şi când avocaţii teroriştilor vor deschide Codul Penalilor şi îl vor arăta, rânjind, judecătorilor.

Altă nebunie. Va deveni aproape imposibil pentru un procuror să intercepteze telefoane. Sub pretextul că "nu trăim într-o republică a procurorilor". Rezultatul va fi o republică a borfaşilor. În scurtă vreme, reţelele de trafic de persoane şi de droguri vor deveni, practic, de neatins.

De ce toate acestea? Sigur, scopul imediat este salvarea infractorului LN Dragnea de dosarele în care este implicat. Şi protejarea altor penali. Dar ceea ce se petrece trece cu mult dincolo de asta. Lunaticii au preluat conducerea azilului.

Iată altă probă. Exact când mă pregăteam să termin acest editorial, citesc altă ştire. Un proiect de lege al unui "ales al poporului" cere dezincriminarea faptelor de corupţie dacă acestea nu sunt produse "pentru sine", ci "pentru altul". Adică dacă ei fură pentru cineva din "Famiglie", este în regulă, devine legal...

La începutul lor, statele moderne au creat instituţii destinate separării de societate a acestor oameni care delirează. În România, statul a fost confiscat de un grup care a descuiat porţile, renunţând, programatic, la exerciţiul raţional al autorităţii. Acum întreaga societate va suporta consecinţele.


Articole din aceeaşi secţiune

Editorial

Cornel CodiţăO făcătură la cel mai înalt nivel14
18 iul. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuVandalism pe banii noştri
17 iul. Cătălin Avramescu


Cristian PîrvulescuContestarea forţei1
16 iul. Cristian Pîrvulescu


Cornel CodiţăFrecţii cu "apă sfinţită" la un picior de lemn5
13 iul. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăViitorul statului social sau despre încurcata enigmă a mortului viu de sub scara fără trepte7
11 iul. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuCircoteca
10 iul. Cătălin Avramescu


CRISTIAN PÎRVULESCUPrincipiul fraternităţii3
09 iul. CRISTIAN PÎRVULESCU


Cornel CodiţăApucătorii12
06 iul. Cornel Codiţă


Cornel CodiţăStă să cadă reduta germană?9
04 iul. Cornel Codiţă


Cătălin AvramescuCum am ajuns să tolerăm analfabeţii?
03 iul. Cătălin Avramescu





<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2018.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.