Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Ziua în care mandatul Ataturk a expirat
19.04.2017 - Editorial
Cornel Codiță

Ziua în care mandatul Ataturk a expirat

Republica proclamată în 1923 punea capăt Califatului Otoman și unei istorii de ev mediu care influențase decisiv cursul Europei și al Asiei pentru cel puțin patru secole și jumătate, începînd cu 1362. La sfîrșitul primului război mondial, această istorie era incapabilă să mai ofere un model de organizare politică și socială. Mandatul Ataturk a fost alternativa. A oferit și a pus în operă soluția de salvare, de reinserare a Turciei într-o altă ordine istorică trasată și condusă esențialmente de puterile lumii occidentale, marcată de rivalitățile și războaiele lor. În liniile lui generale, mandatul a fost realizat, chiar dacă în parametrii destul de departe de optim. Fără să poată depăși, din punct de vedere economic și tehnologic, condiția de periferie a Occidentului, Turcia a exersat timp de trei generații un model de guvernare bazat pe instituțiile parlamentarismului, a dezvoltat și perfecționat, local, soluții pentru un stat laic, de drept, modern, chiar dacă înclinat, din construcția constituțională, spre soluțiile autoritare, mai ales datorită rolului rezervat instituției și elitei militare în controlul asupra "ordinii constituționale". Ceea ce nu a putut obține pe dimensiunea dezvoltării economice, a primit în schimb pe cea de securitate unde, după al doilea război mondial, Turcia devine veriga esențială a Alianței Euro- Atlantice și a politicii americane, atît în relația de confruntare cu URSS, pe flancul sudic al NATO, tipică războiului rece, cît și pe spațiul Orientului Apropiat, Mijlociu și Îndepărtat, unde competiția și jocurile de influență-dominație furnizează materia politicii internaționale, atît pentru marile puteri, cît și pentru statele de influență locală, cum este cel al Turciei, sau al Egiptului, Irakului, Siriei, Iranului. În plus, începînd cu anii 70, Turcia începe construirea unor "capete de pod umane" în spațiul european, unde emigrația sa, mai ales cea din Germania, devine o sursă importantă de venituri pentru țara de origine și o soluție "neconvențională" pentru achiziția de expertiză educațională și profesională, pentru promovarea afacerilor și a schimburilor culturale în plan bilateral, pentru promovarea în Europa a abordărilor multiculturaliste. La sfîrșitul războiului rece, părea că mărul s-a copt și cu un mic efort putea fi cules de pe creangă! Pentru Turcia, se deschidea poarta integrării în Europa, sub forma completă și complexă a participării la sistemul Uniunii Europene.

Dintr-o dată, însă, asupra Turciei, ca și asupra întregii Europe și a lumii a început să bată un vînt care a risipit în cele patru zări proiectele construite pe ecuații inerțiale. Într-un rar moment de sinceritate, liderii SUA, URSS și ai Germaniei, cei care au tăiat nodul gordian al erei post război rece, au anunțat, încă din 1990 că restructurarea sistemului politic internațional, abia declanșată, avea să fie una care va mătura nu doar soluțiile de compromis instituite după cel de al doilea război mondial, vezi împărțirea Germaniei, ocuparea de către URSS a Europei centrale și de sud-est etc. ci și pe cele puse în operă la sfîrșitul primului război mondial, vezi soluția statelor tampon între Rusia și Occident, din regiunea Europei centrale, ori statutul de "puteri garante" acordat unor actori internaționali privilegiați, cum a fost cazul Marii Britanii și al Franței. Reorganizarea politică a Orientului, mai precis a spațiului geo-politic ocupat de lumea credinței islamice a fost, de la început, parte a "Marelui Proiect".

Iar, în conturarea acestei soluții, Turcia avea de jucat un loc privilegiat. Destinul ei va rupe, de aceea, lanțurile dependenței de Europa, pentru a deveni axa de reorganizare a spațiului fostului Califat! Cu siguranță, nu după vechiul model. Unul care, pentru Turcia, va include, însă, un rol determinant în "noua ordine mondială" care urmează să se aștearnă peste vechile competiții, rivalități și confruntări dintre șiiți și suniți, dintre "aliații estului" și "aliații vestului", dintre islamiștii moderați și fundamentaliști, dintre partizanii confruntării cu Israelul și cei ai căii de compromis, între Apărătorii Locurilor Sfinte și restul statelor islamice etc. Pentru a putea face loc acestei lumi și organizării ei noi, de la cea politică, la cea socială și economică, infrastructurile care au susținut vechile aranjamente trebuiau prăbușite, distruse, la nevoie, chiar la propriu. Dintr-o dată, secvențele conflictualității dezlănțuite în Kuwait, Irak, restructurarea relațiilor cu Iranul, atît din partea Rusiei cît și a Statelor Unite, "primăvara arabă" care a destructurat complet Egiptul și ulterior conflictul extins din Siria încetează să mai fie piese izolate care ilustrează doar complexele rivalități și contradicții ale unei lumi mereu precar constituite, pentru a deveni piese ale unui lung proces de restructurare, cu o finalitate bine stabilită. O lume în care Turciei i s-a rezervat rolul pivotal. Nu este vorba doar despre "modelul unui stat islamist moderat" care să inspire și să asigure eliminarea din joc a fundamentaliștilor anti-occidentali, ci de mult mai mult. Este vorba de modelul unei societăți și al unei statalități aduse sub semnele islamului, dar care integrează, simultan și necontradictoriu, elementele esențiale de joncțiune, dialog și conlucrare cu lumea Occidentală, în întreita și competitiva ei postură: Statele Unite, Rusia și Europa. Nici Egiptul, nici Irakul și nici Iranul nu au elementele de istorie și mentalitate necesare pentru un asemenea rol. Doar Turcia le deține și ele sunt cele exploatate în această mare aventură de reorganizare, din temelii, a spațiului lumii Islamice.

Erdogan nu a cîștigat pentru sine un referendum și noi puteri constituționale menite doar să transforme Turcia dintr-o republică parlamentară într-una cu un regim prezidențial tare. Erdogan poate să dispară mîine, misiunea lui pentru Turcia a fost îndeplinită: a închis mandatul Ataturk și a deschis era Noului Califat. Într-o sută de ani o să știm dacă, după succesul inițial al operației, pacientul mai e viu, sau a trecut de mult în lumea umbrelor!

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro