Ziarul Bursa pe mobil
 
 
O predică aberantă
19.04.2017 - Editorial
Cătălin Avramescu

Ce am avut în minte, nici eu nu știu... Anturajul. M-am dus la slujba de Înviere la o biserică ortodoxă undeva prin cartierul Floreasca. Am aprins o lumânare și mi-am luat o figură spășită. Vremea era bună, lumea din jur părea normală. Totul era bine până ce am auzit predica.

Am mai fost prin biserici, ortodoxe, catolice sau protestante, însă este prima dată când aud un preot care se răfuiește cu... constructorii. Ați citit bine. În fața credincioșilor, preotul și-a reglat conturile cu o firmă care - dacă am înțeles bine - reparase acoperișul bisericii. Se pare și ceruseră sfinției-sale prea mulți bani. Nu îmi este clar cum s-a rezolvat disputa, însă mai aveau puțin și erau afurisiți.

Nici restul predicii nu a fost în regulă. Preotul ne-a vorbit ceva despre pască, vin roșu și despre "bunăstare" în general. Despre care am înțeles că este un lucru bun. Nu îmi amintesc ca aceasta să fie doctrina Bisericii (ba dimpotrivă). După cum am rezerve teologice și față de altă teză enunțată de preot: anume că învierea lui Cristos este "a 8-a zi a Creației", una care șterge toate păcatele noastre, ale celor prezenți.

Derapajul major este însă altul. Pe parcursul slujbei, preotul o dădea înainte cu "românii". Dacă stăteai să îl asculți, relația era una între Dumnezeu și "români". Aceștia pătimeau, se căiau, înfulecau, se mântuiau - în fine, posibilitățile erau multiple...

Or, asta este fundamental împotriva dogmei creștine. Aceasta, în mod radical, insistă pe universalitatea mântuirii. Oamenii se mântuie indiferent de neamul căruia îi aparțin. Cristos este foarte clar asupra acestui aspect, în Noul Testament. Legea "națională" este absolut irelevantă în materie de cult, iar diviziunile politice nu se regăsesc în Ceruri.

Cum am ajuns noi aici? Noi, "românii"?...

Prin anexarea Bisericii de către puterea politică. Acest proces este deja vizibil în secolul al XIX-lea. În contextul consolidării "statului național", între Biserica ortodoxă și Stat s-a format un fel de alianță. Preoții au primit bani de la Stat, iar în schimb aceștia au legitimat un discurs identitar.

Putem să discutăm până mâine ce logică și ce efecte a avut acest discurs. Problema este alta. Teologic vorbind, creștinismul a fost complet deraiat de pe șinele sale. Au rămas din el un nume și câteva simboluri.

Restul este un amestec de superstiții și de politică. Se insistă, spre exemplu, pe ritualurile taumaturgice (moaște, apă sfințită, talismane). Și pe cultul autorităților. Tricolorul este peste tot. Am văzut de curând o declarație a unui fost primar din Transilvania: Cristos a fost... geto-dac. Ridicolul nu are nici o limită.

În spațiul public, de la o vreme, este un adevărat festival nonstop organizat de o coaliție de politicieni, de clerici și de credincioși. Cele mai elementare forme de separație a Statului de Biserică au fost aruncate în aer. România a regresat rapid către forme de autoritate de dinaintea secolului al XVIII-lea.

Am notat această regresie în predica din noaptea Paștelui. Preotul cânta din carte istoria morții și învierii lui Cristos. Este același text, absolut la fel, de fiecare dată. Îmi pun însă o întrebare simplă. Era cineva acolo care să nu îl cunoască? Dacă nu, atunci de ce venise la slujbă? Înseamnă că nu avea nici o idee despre unul dintre stâlpii credinței creștine, anume credința în Înviere. Dacă da, atunci de ce îl tot repetă, fără nici o variație?

O predică trebuie să fie un exercițiu intelectual, nu o simplă lectură. Biblia, viețile sfinților, istoria ecleziastică, sau chiar istoria generală pot servi ca puncte de plecare. În toate cazurile este important ca credinciosul să afle ceva, să înțeleagă ceva, și apoi să ajungă la o concluzie.

Însă care era ideea predicii la care am asistat, îmi este cu neputință să spun... Preotul a mai spus ceva despre fondurile de la Uniunea Europeană, cu care spera să termine ceva lucrări prin curte. Ne-a îndemnat să ne rugăm pentru "conducătorii acestui oraș", un îndemn nou, pentru care sper că are și o bază teologică. (Care este aceea, îmi este cu neputință să o descopăr. Nici asta nu am văzut să scrie în Biblie, cu toate eforturile mele).

Am ieșit apoi din curte, prin "acest oraș". Călcam cu dificultate, pentru că zilele trecute era să îmi rup picioarele în metrou. Afară era o cetățeană care vindea lumânări. Pe stradă erau tineri pentru care seara de Înviere părea mai degrabă o ocazie să se distreze. Aerul mirosea pestilențial de la lacul din apropiere, care de ani de zile este colmatat, cu șantiere abandonate pe malurile sale. Un îndemn la hărnicie, la disciplină, la respectul legilor, nu am mai auzit de mult la o predică.

Urechile îmi țiuiau. Este o modă nouă, să pună difuzoare puternice pe clădirea bisericii. Îmi amintesc că, la un moment dat, i-am reproșat asta preotului de la biserica din apropiere. M-a întrebat cum mă numesc. I-am spus că numele meu este Avramescu. A făcut o pauză și m-a întrebat, cu tonul omului care știa deja răspunsul. "Sunteți evreu?".

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro