Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Cursa Teleorman-Venezuela
25.04.2017 - Editorial
Cătălin Avramescu

Peronul pe partea stângă! Atenție, se închid ușile! Banii în mâna dreaptă, ceasurile în mâna stângă!

Toată clasa politică din România tace mâlc în privința situației din Venezuela. Tace și PSD-ul, dar asta este, pe undeva, de înțeles. Când le-a păsat socialiștilor de drepturile omului? Poate doar când era vorba de ale lor. Dar că tace Dreapta (mă rog, ce se cheamă la noi "Dreapta"...), asta este absolut de neînțeles. În Venezuela vedem, limpede, exact efectul politicilor pe care PSD-ul le introduce acum în România.

Puțină istorie, mai întâi. Venezuela era, până la începutul anilor '90, o țară prosperă. Cel puțin în context sud-american. Câți își amintesc, la noi, că prin 1990-1991 erau mulți români care emigrau în Venezuela? Și că la ambasada Venezuelei era coadă la vize? Dacă nu mă înșală memoria, exista și un anunț, că s-ar căuta în Venezuela imigranți cu anumite meserii.

Însă, tot în anii '90, criza economică a început să afecteze țara. Pe acest fond, în 1998, Hugo Chavez a fost ales Președinte. Acest personaj a scris un nou capitol în istoria populismului.

Sub conducerea sa, Venezuela a devenit o glumă sinistră. A promovat o ideologie specifică, un "socialism bolivarian". Apărea la televiziune în cadrul unei emisiuni, "Alo, vorbește Președintele!", unde ore întregi dădea sfaturi și emitea sentințe cu privire la orice. A promovat un naționalism și un anti-americanism deșănțat. A manipulat sistemul electoral și a pervertit instituțiile publice. Venezuela a devenit una dintre cele mai violente și mai corupte țări din lume. În acest timp, fata lui Chavez se fotografia cu un teanc de dolari făcut evantai.

După moartea sa, în 2013, puterea a trecut asupra lui Nicolas Maduro, un mustăcios care a lucrat la o autobază. Ce mai era de făcut praf, a fost făcut praf.

Am vorbit cu cineva care a fost la Ambasada României din Caracas. Ce mi-a spus se potrivea cu ce știam deja din presă. Sărăcie lucie. Nu se găsește nici hârtie igienică. Oamenii au început să mânânce câinii și pisicile de pe stradă. La fiecare colț riști să fii jefuit de tineri cu pistoale. Acesta este sfârșitul, logic, al socialismului.

Să trecem acum în România, unde avem un regim, formal vorbind, socialist. Însă rețeta sa ideologică, la fel ca în Venezuela, este tot hibridă.

Regimul Dragnea pregătește, exact ca în Venezuela, intervenția masivă a statului în economie (ca și cum nu ar fi fost deja apăsătoare până acum). Pregătește politici de subvenționare masivă a sărăcimii, pe socoteala clasei mijlocii. Se bazează pe propagandă și naționalism. Face cheltuieli pe datorie. A blocat investițiile. A declanșat un război cultural împotriva Dreptei, unul care presupune, printre altele, pervertirea completă a instituțiilor de cultură și de învățământ. Reglementările în favoarea plagiatului, spre exemplu, reprezintă o legalizare a furtului intelectual.

Luați cazul impozitului "pe gospodărie". Astfel este aruncat în aer un principiu esențial al statului modern. Sarcinile fiscale sunt, în ultimă instanță, individuale. Regimul Dragnea crede însă altceva, că trebuie să plătim impozite la grămadă.

Să presupunem o clipă că ar fi adevărat ce spun miniștrii cabinetului Dragnea, anume că nu se va schimba, în acest fel, și suma totală a impozitelor pe care fiecare le are de plătit. Însă ce rost are atunci să treacă sarcina fiscală asupra "gospodăriei"?

Pentru a afla răspunsul, trebuie să privim spre Venezuela. Acolo, regimul a creat o rețea de instituții cu scop de control social. Responsabilii locali știu bine ce hram poartă fiecare cetățean, începând cu felul în care votează. Și în funcție de cât de util este el pentru regim, este răsplătit, discreționar, cu o slujbă, cu un frigider, cu niște bani sau cu mâncare. Iar ceilalți...

Regimul Dragnea pretinde că vrea să angajeze 30.000 de "consultanți fiscali". De unde bani pentru aceștia, într-o țară strivită de birocrație, nu știu. Să admitem, totuși, că "unde intră suta, intră și mia". Scopul acestor "consultanți" este clar. Îți intră în casă, află ce ai cumpărat, ce dorești, ce relații sociale ai. Și apoi te "ajută".

Cine mai ajută regimul Dragnea, exact ca în Venezuela, este Curtea Constituțională, care a pus în mâna Guvernului dreptul de a conduce discreționar, prin ordonanțe de urgență care în mod normal ar trebui rezervate pentru situații anormale. În România, ca în Venezuela, se guvernează în timp de pace cu mijloacele stării de război.

Până când? În Venezuela au ajuns în pragul războiului civil. În România au fost unii, în tabăra socialistă, care au cerut împușcarea manifestanților. Stăm, cum se spune, mai bine. Pe de altă parte, suntem mai rău. În Venezuela, ei au o Opoziție politică parlamentară reală.

Viitorul? Nu cred că putem face pe profeții. Strada are ritmurile sale, imprevizibile. Însă înregistrez cu îngrijorare deriva populistă a socialismului teleormanian. Și lipsa de apetit a liderilor acestuia pentru moderație și pentru un dialog rațional cu societatea civilă.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro