Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Statu-i frate cu românul?
09.05.2017 - Editorial
Cătălin Avramescu

Nenorocitului nici nu-i păsa. Mă refer la șoferul autobuzului. Traficul din oraș era, ca de obicei, disfuncțional. Dar asta nu este o scuză. Era evident că individului nu îi păsa ce transportă. Oameni, cartofi, lemne - pentru el era totuna... Punea frână brusc și apoi accelera imediat, zguduind tot autobuzul. Ne-a ținut așa câteva sute de metri. Probabil a continuat în același stil. Nu am de unde să știu, pentru că m-am dat jos.

În teorie, omul era în slujba celorlalți. În realitate, își vedea de ale lui. Singurul motiv pentru care ținea volanul în mână era strict privat. Salariul din buzunar. Altfel, ideea că are o responsabilitate față de cei pe care îi servește nu îi trecuse niciodată prin cap.

Întâmplarea ne ajută să clarificăm o chestiune de principiu. Se vorbește adesea despre "etatism". Se spune că mulți dintre noi au această înclinație, să se bazeze excesiv sau chiar exclusiv pe Stat.

Statul să asigure un loc de muncă. Statul să ne educe copiii. Statul să ne dea medicamente. Statul să dea bani la săraci.

Am văzut, la un moment dat, o scenă halucinantă. Acum câțiva ani erau niște inundații. Armata fusese mobilizată. Într-o gospodărie apa era până la brâu. Soldații cărau animalele în cârcă, să le ducă la adăpost. În timpul acesta, gospodarul aștepta scufundat cu picioarele în apă. Sprijinea gardul și privea. Un reporter, revoltat, l-a întrebat de ce nu pune și el mâna, doar erau animalele lui... Țăranul s-a uitat la el ca la un nebun. Cum să pună el mâna?... Doar pentru asta erau acolo soldații, nu?...

"Etatismul" explică multe. Cu toate acestea, eu aș fi destul de prudent în a afirma că "Statul e frate cu românul". Aș spune că, pe undeva, dimpotrivă.

Să ne întoarcem la șoferul de autobuz public care călca pedalele fără pic de considerație pentru călătorii care îi plăteau, de fapt, salariul. Observăm aici cum o misiune publică este complet deturnată de un aranjament privat. Și că nu există niciun mijloc eficace de control social.

În fond, ce înțeleg mulți dintre cei care spun că așteaptă ceva de la Stat? Anume că așteaptă ceva de la persoane private. Și este relația lor cu anume persoane private aceea care primează.

Iată-i pe politicienii care spun că vor să finanțeze din fonduri publice primăriile. În realitate ei vor să extragă niște bani publici care să ajungă la rudele și la amicii lor. Subvenții de la Stat pentru ferme de porci? Desigur, dacă ajung la fiul politicianului X. Bănuți de la Buget pentru o asfaltare? Da, dacă este făcută cu firma de casă a primarului Y. Ceva job-uri în plus în schema de personal? Bineînțeles, pentru că sunt rude și amante care trebuie să mânânce și ele o pâine albă, nu-i așa?...

Mulți cetățeni simpli gândesc la fel. Pentru ei, regulile formale nu au niciun sens. Relația instituțională este goală de conținut. Te duci la doctor, la un dispensar public. Un occidental intră la acest doctor exact ca la oricare alt funcționar. La noi însă, te programezi la "domnul doctor". Te bazezi pe bunăvoința lui privată. Îți pui speranța în faptul că "domnul doctor este drăguț". Și adesea consideri că trebuie recompensat privat, cu un plic, pentru "deranj".

Asta se observă și în comportamentul electoral. Specialiștii știu că starea economiei este importantă în formarea intenției de vot. Însă tot ei au descoperit că asta înseamnă, de fapt, două lucruri foarte diferite. Pentru unii alegători contează mai degrabă starea economiei naționale. Ei se întreabă dacă Guvernul a avut politici economice bune. Însă, pentru alți alegători, ce contează în primul rând este dacă lor personal le-a fost mai bine.

La noi sunt mulți alegători care nu își pun problema nici măcar o secundă dacă economia în general merge sau nu spre prăpastie. Important este ca lor să le crească, "pe fluturaș", salariile. Indiferent de consecințe.

Sunt acești oameni "etatiști"? Da și nu. Sunt, în măsura în care își imaginează că o entitate numită "Stat" rezolvă cumva printr-o magie problemele lor personale. Nu, pentru că, în cele din urmă, tot pe relații și intenții personale se bazează. Iar guvernanții fac la fel. Inventează instituții pentru a numi persoane anume. Adoptă programe pentru ca anumite firme să profite de ele. Psihologic, exercită puterea strict într-o manieră personalizată, de vechil pe moșie. Chiar și vocabularul lor, plin de atacuri la persoană, reflectă acest statut.

Și mai este ceva, încă și mai important. Statul modern, în accepțiunea sa normală, occidentală, este ceva neutru, obiectiv. Regulile nu pot fi manipulate oricum, în interesul oricui. Însă, la noi, "Statul" este capturat. De către o clasă al cărei scop este doar extragerea de rentă.

Procesul acesta s-a terminat dinainte de 1989. Statul român era, de fapt, confiscat de familia Ceaușescu. După aceea, teritoriile sale au fost preluate "pe persoană fizică" de șefii diferitelor clanuri regionale.

Aceștia sunt șoferii destinelor noastre, care ne zguduie mințile și ne ușurează buzunarele, pe traseul circular al "tranziției".

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro