Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Este Biserica Catolică persecutată în România?
23.05.2017 - Editorial
Cătălin Avramescu

Judecați și singuri... O hotărâre judecătorească - și aceasta obținută după ani de zbateri prin tribunale - nu este pusă de 5 (cinci) ani de zile în aplicare. Înainte de a merge mai departe, să reflectăm puțin asupra acestei monstruozități. Orice explicație este inutilă. Într-un stat de drept, așa ceva este de neimaginat.

Nici istoria acestei afaceri nu arată bine. Lângă Arhiepiscopia Catolică a răsărit, de mult timp, un mega-bloc. Pe atunci eu locuiam în apropiere. Vedeam măgăoaia de la fereastră și mă minunam, întrebându-mă cât va trece până va izbucni scandalul. Estetic, obiectul se potrivea precum proverbiala nucă în perete.

Autoritățile din București au o anumită fascinație pentru grotesc. Exact lângă Biserica Armenească a răsărit alt turn al tranziției. Dacă nu mă înșeală memoria, turnul a luat foc acum ceva timp, nu știu ce s-a mai întâmplat de atunci. Există o continuitate cu perioada de dinainte de 1989. Pe atunci Nicolae Ceaușescu dăduse ordin să fie demolate biserici. Altele au fost ascunse după perdele de blocuri comuniste, din plăci. Magazinul Cocor a fost "trântit" lângă o zonă cu biserici vechi.

Ce a fost în spatele afacerii "Cathedral Plaza" nu știu. Văd însă rezultatul. Un mastodont cu geamuri înfipt pe o stradă istorică din Centru. M-am bucurat când am auzit că instanța a decis demolarea. Speram să fie doar începutul unei serii de decizii de acest fel.

Să revenim la zilele noastre. Suntem în alt scandal. Arhiepiscopia Catolică a acuzat Primăria că nici măcar nu a emis documentele care să facă posibil începutul procesului de demolare. Răspunsul Madamei Firea a fost brutal. A sugerat că ar putea organiza un referendum, să vadă dacă trebuie respectată hotărârea instanței. Și a cerut Arhiepiscopiei să îl demită... pe purtătorul de cuvânt, un preot catolic.

Așa ceva este inadmisibil. Respectul deciziilor legale nu poate fi condiționat de vreun referendum. Cât despre disputa cu preotul catolic este, desigur, dreptul cetățenei din Voluntari să fie vexată. Dacă dorea, putea da un comunicat cu acest subiect. Însă ingerința Primăriei Capitalei în afacerile interne ale unei comunități religioase este inacceptabilă.

Aceasta este persecuție. Nu are altă denumire. Dacă Nicolae Ceaușescu ordona unei biserici pe cine să schimbe și pe cine să pună în funcție, cred că nici unul dintre noi nu ar fi avut probleme în a folosi termenul corect. Într-un stat democratic autoritățile nu fac ordine în rândul cultelor. Mai ales pe care le "au la mână", economic sau administrativ.

Este aceasta o prigoană religioasă? Da, din păcate. Biserica Ortodoxă are un cu totul alt tratament din partea autorităților. S-au cheltuit sume aiuritoare cu Catedrala Mântuirii Neamului. Sper să îi facă ceva în final, pentru că așa cum arată acum, va fi un megalit care va desfigura întreaga zonă. Preoții ortodocși sunt invitați la ceremoniile oficiale. (În treacăt fie spus, mă îndoiesc că ortodocșii practicanți sunt majoritari în București. Probabil cei mai mulți locuitori sunt doar nominal ortodocși sau chiar atei, iar procentul celor care aparțin altor culte este foarte ridicat).

Prigoana este organizată chiar de statul român și nu se limitează doar la Capitală. De peste 25 de ani proprietățile multor biserici greco-catolice nu sunt returnate. Relațiile cu Sfântul Scaun sunt, practic, înghețate.

Istoric vorbind, marginalizarea sau persecuția catolicilor a început înainte de 1989. În perioada stalinistă, clerul catolic a fost cu deosebire țintit de Securitate. Motivul este simplu: au refuzat să colaboreze. Numeroase bunuri bisericești au fost confiscate și mulți preoți au fost azvârliți în închisoare.

Dar chiar și înainte de 1945 catolicismul a avut dificultăți în România. Giovani Maria Ausili, un misionar catolic din Moldova, relatează într-un text din 1745 despre pedepsele rânduite oricui trece la catolicism: "Va trebui să se mute definitiv fie în regatul Ungariei, fie în Republica Poloniei, deoarece de îndată ce ar fi descoperit, ar fi pedepsit în toate chipurile: ar fi închis, bătut, amendat, dacă în cele din urmă nu ar fi înecat în râu; pe lângă aceasta, ei prigonesc pe misionarul care l-a făcut să își părăsească legea, îl încarcă cu amendă în bani, îl arestează în numele stăpânirii, îl ciomăgesc, îl pun în cătușe". Giovani Bartolomeo Frontali povestește, în 1747, că aproape toți catolicii din Țara Românească s-au refugiat în Moldova datorită "vexațiunilor îndurate din partea acelor greci... s-au împrăștiat ca și cum ar fi intrat lupul".

În zilele noastre, cum s-a ajuns aici? Până în 1990 socialiștii au avut monopolul puterii. Însă după aceea ei au trebuit să își găsească aliați. Partide-balama, infractori locali, informatori ai Securității. Și ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, care a devenit, de facto, biserică de stat. Cu Biserica Catolică însă, nu poți guverna în România... Așa că, atunci când nu o ignoră, socialiștii dau cu ea de pământ când le deranjează interesele de afaceri.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro