Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Cu și fără ideologie
07.06.2017 - Editorial
Cornel Codiță

S-a dus vorba prin tîrg, iar, acum, "specialiștii" au ieșit din vizuini, ca popîndăii, să explice pe ecranele tristelor televiziuni de vorbărie fără șir, cum devine cu politica asta nouă, fără ideologie! Avem și noi, de curînd, un partid din "generația nouă", adică nu chiar direct ieșit din "mantaua" FSN-ului și, ce să vezi, săracul, e orfan de ideologie! Nu are! Ce nu are, dom'le? Ideologie, nene, ce... ești surd!? Apoi, să te ții vericule tînguieli și lamentații pe unii și pe alții... mai ceva ca muierile alea două ce boceau la capul copilului din copaie, pus la căldură, lîngă soba pe care se odihnea drobul de sare! Ei și ce dacă nu are, ce... fără... nu se poate?! Ba, bine că nu!, zice specialistul nostru; tocmai acum se poate că, iaca, a venit și vremea "partidelor fără ideologie". Nu vedeți, toți ăștia noi, prin Franța, Germania, Olanda, Anglia sau America, toți o apă și-un pămînt, taică, neam ideologie. Auzi colo, "Partidul ceaiului", adică ăștia... ce ideologie au... să bem mai mult ceai, ori să nu opărim niciodată frunzele cu apă mai caldă de 85 de grade C !!?? Să fim serioși! Tot așa și pe la noi, prin România, adică... ce ideologie să aibă cei de la Salvați România, de salvamari, de salvamont, de Smurd sau ce? Au zis și ei așa... că dă bine pe sticlă și pe banere "Salvați România" și iacă dădură buzna o groază de oameni cu voturile în urnă, pentru ei, doar, doar, o face cineva odată, ceva, să salveze și biata noastră țărișoară!

Acum, lăsînd la o parte armatele de dătători cu părerea, de care e plină arena publică a României, uitînd de balivernele lor, este totuși loc să ne întrebăm ce se întîmplă cu partidele politice și cu ideologia lor, nu doar pe scena noastră politică, ci și dincolo de ea. Ca să nu pierdem vremea cu clarificările conceptuale, o să spunem doar că toate teoriile moderne cu privire la ceea ce este și cu ce se mănîncă "ideologia", stau pe o scală străjuită la un capăt de K. Marx ("These zu Feuerbach"; "Die Deutsche Ideologie" 1845-46), iar la celălalt de K. Mannheim ("Ideologie und Utopie" 1929). Pentru cunoscători și "însetați", desigur, se poate călători înapoi, pînă la Anton Destutt, Comte de Trecy cu ale sale "Elements d'Ideologie", 1817, ori spre zilele noastre, la M. Foucault, "Les mots et les choses, 1966, în special "Ideologie et critique"; H-G. Gadamer, "Wahrheit und Methode", 1960, Was ist Wahrheit? sau J. Baudrillard, "In the Shadow of Silent Majorities ... or the End of the social", 1983. Dar, de mișcat, ideile se mișcă tot pe scala mărginită de cei doi "K". La o extremă, viziunea care condamnă orice ideologie la statutul unei oglinzi cu intenție deformată prin efectul intereselor de clasă (grup) pe care le exprimă și le servește, întoarsă asupra vieții și a condiției umane, la celălalt, ideologia ca discurs asupra lumii, inevitabil fragmentar și subiectiv, al "Omului", individual și colectiv, materie esențială și inevitabilă de construcție a reperelor care orientează și mobilizează acțiunea umană, care contribuie la constituirea etajului noologic al existenței sociale. Oriunde te-ai poziționa pe scală, însă, este clar ca lumina zilei, ideologia este un construct care însoțește, definește și potențează acțiunea umană, iar acțiunea politică nu face în nicipun fel excepție. Adică, pe scurt, Politică fără ideologie nu există, după cum nu există nici Religie fără ideologie, ori Știință fără ideologie!!! Ceea ce se întîmplă în democrațiile post-modernității nu este "dizolvarea" ideologiilor politice, cu finalitatea dispariției lor, pur și simplu, lăsînd locul gol pentru o politică și partide "fără ideologie", ci dizolvarea unor constructe ideologice ruginite, de cam multișor vreme inadecvate și tot mai puțin folositoare, atît partidelor și liderilor politici, cît și electoratului. Luați celebra dihotomie "dreapta" -"stînga", pe care ne-a lăsat-o moștenire Revoluția din Franța și pe care a "clasicizat-o" generația lui Marx. Deja, în lumea politică a secolului al XX-lea, încercarea de a o folosi, ca atare, a creat confuzii majore, mutate și în vremurile noastre. Partidul Fascist Italian și Partidul Național-Socialist al lui Hitler se considerau la "stînga", nicidecum la dreapta, așa cum le-a încadrat "teoria critică" post-belică. De ce ar fi fost dictatura stalinistă un regim politic "de stînga"? Doar pentru că s-a revendicat de la moștenirea lui Marx și a pretins că ar contribui sistematic la crearea unei societăți egalitariste, pe care nu a sprijinit-o niciodată? Un noian de alte criterii mult mai puternice, inclusiv ideologia puterii creată și promovată de Lenin, arată că regimurile comuniste au fost bazate pe represiune, pe dictatură, au fost prin esență anti-libertariane și anti-democratice. Cu atît mai mult astăzi, pseudo ideologiile "de stînga", social-democrația mariată cu legile economiei de piață, ori laburismul-liberalist al anilor 2000, ca să nu mai vorbim despre formele fără fond ale "conservatorismelor" sau "republicanismelor" care s-au reclamat de la "dreapta", doar pentru că au avut ca adversari în alegeri partide care se reclamau de la stînga!!! Dizolvarea și înlocuirea acestor de mult depășite vestigii ale ideologiei politice era de mult o necesitate. Dar, oamenii, individual și colectiv, respectă cu strictețe regula de aur: nimic bun, pînă nu epuizăm tot ceea ce am putea face rău sau greșit! Partidele nou apărute pe scena politică a unor vechi democrații europene au ideologii foarte clar definite și nu fac nici un fel de efort să le ascundă, dimpotrivă!. Spre deosebire de trecut, ele nu sunt deloc coerente și mixează fără nici o grijă pentru rigoarea logico-politică elemente de xenofobie, rasism, protest anti-sistem, raționalism, izolaționism în plan internațional, naționalism, autoritarism și îndemn la închistare-autism, în loc de comunicare-comuniune, excluziune și ghetoizare, în loc de integrare și socializare plurivalentă.

Ar mai fi un element esențial de luat în considerare și anume discrepanțele, divergențele, divorțul, chiar, dintre "ideologia afirmată" și cea "profesată". Ideologia unui partid politic nu poate fi clarificată doar din scrierile politice care îl identifică: program politic, programe electorale, scrieri ale precursorilor etc. Această ideologie, afirmată, rămîne adesea doar între filele broșurilor de propagandă, în timp ce acțiunile interne, externe, întreaga "gesticulație publică" a partidelor respective, acțiunile la guvernare sau în opoziție vorbesc despre cu totul alte orizonturi ideologice. Unele aflate exact la polul opus al scalei! Așa zisa "dispariție" a ideologiilor partidelor politice este doar rezultatul iluzoriu pe care îl creează reducționismul și minimalismul ideologic practicat de mai toate partidele, astăzi; este produsul rezidual al tentației populiste, adică al înlocuirii unei ideologii așezată în anumite repere politice, cu un amestec "tutti frutti" care merge mult mai bine la electorat decît hainele ponosite ale ideologiilor clasice. Cu alte cuvinte, ceea ce ni se întîmplă în lumea politicii și a democrațiilor post-moderne este nu dispariția ideologiilor, ci înlocuirea produselor tradiționale, cu altele, mult mai puțin preocupate de coerență, ori de "valori", dar cu valoare de marketing electoral mult mai ridicată!!!
Politică fără ideologie nu există, după cum nu există nici Religie fără ideologie, ori Știință fără ideologie!!! Ceea ce se întîmplă în democrațiile post-modernității nu este "dizolvarea" ideologiilor politice, cu finalitatea dispariției lor, pur și simplu, lăsînd locul gol pentru o politică și partide "fără ideologie", ci dizolvarea unor constructe ideologice ruginite, de cam multișor vreme inadecvate și tot mai puțin folositoare, atît partidelor și liderilor politici, cît și electoratului.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro