Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Lumea și noi
12.06.2017 - Editorial
CRISTIAN PÎRVULESCU



Percepția importanței și impactului evenimentelor este întotdeauna relativă. Uneori prea relativă! Finala de feminin a turneului de tenis de la Roland Garros și întâlnirea cu Donald Trump a președintelui Klaus Iohannis au ocupat mediatic sfârșitul de săptămână al românilor, deși alegerile din Marea Britanie sau audierea în Senatul american a lui James Comey, fost șef al FBI, au făcut prima pagina a știrilor în restul lumii. Iar ceea ce a făcut ca informațiile privind întâlnirea președintelui român cu cel american să treacă dincolo de granițele României a fost tocmai situația politică americană. Răspunsul lui Donald Trump la întrebarea unui ziarist american privind declarațiile lui Comey făcute cu o zi înainte au făcut înconjurul lumii și odată cu ele și ocazia în care au fost spuse, conferința de presă comună cu președintele României.

De altfel, pentru a limpezi și mai mult conjunctura politică americană a întâlnirii de la Casa Albă dintre cei doi președinți, este instructiv să urmărim răspunsul lui Donald Trump la întrebarea dacă recunoaște că a făcut presiuni care să obstrucționeze ancheta FBI privind intervenția rușilor în alegerile americane: "Nicio coliziune. Nicio obstrucție. El este un leaker (cineva care distribuie informații secrete)", a spus Trump despre Comey în timpul unei conferințe de presă de la Rose Garden. Și a continuat: "Dar vrem să ne reîntoarcem la conducerea țării noastre minunate". ("No collusion. No obstruction. He's a leaker. But we want to get back to running our great country."). Pentru că, într-adevăr, acesta a fost contextul în care s-a desfășurat vizita președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă: un președinte asediat în interior și acuzat că ar fi obstrucționat justiția și izolat pe plan exterior.

În aceste condiții chiar a fost vizita de la Washington un succes? Depinde la ce raportăm această întâlnire: la vizitele precedente ale șefilor de stat români sau la situația existentă. Pentru că, dacă ne raportăm la vizitele precedente ale unor șefi de stat, cele ale lui Nicolae Ceaușescu (în octombrie 1970, sub președinția lui Richard Nixon, o scurtă vizită în iunie 1975, sub președinția lui Gerald Ford, și apoi cea din aprilie 1977, sub președinția lui Jimmy Carter) au atras mai mult atenția decât vizitele lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Atunci, în deceniul al optulea, Nicolae Ceaușescu era considerat un "copil teribil" al Estului comunist, iar ceea ce era pus în prim plan era mai mult așa-zisa poziție anti-sovietică a României decât personalitatea dictatorului comunist. Și, privind retrospectiv, influența acelor întâlniri a fost mult supralicitată.

De această dată, președintele Klaus Iohannis a reușit în primul rând o operațiune politică cu dublă semnificație în politica internă: pe de o parte a dovedit că poate obține mai mult decât participarea la două mese festive oferite de fostul președinte american Barack Obama, în septembrie 2015 și aprilie 2016 (când nu a putut discuta decât cu vicepreședintele Joe Biden), dar mai ales că reușește să puncteze categoric în raport cu atât de mediatizata participare privată a lui Liviu Dragnea la ceremonia de inaugurare a noii președinții, din 20 ianuarie. Însă, dacă izolarea externă și atacul concentrat împotrivă pe plan intern nu ar fi pus Casa Albă într-una din cele mai slabe poziții din întreaga istorie americană, cu toate relațiile și pârghiile pe care ambasadorul George Maior le-ar putea pune în mișcare (datorate, mai ales, fostei sale poziții de șef al SRI), întâlnirea Trump-Iohannis nu ar fi fost realizată într-un timp atât de scurt. Căci cele trei luni în care s-a pregătit întâlnirea nu sunt, în timpuri normale, suficiente pentru ca un șef de stat din Europa de Est să întâlnească un președinte american.

Odată cu această vizită, care a pus în defensivă pe Liviu Dragnea sau Călin Popescu Tăriceanu, apetitul pentru suspendarea lui Klaus Iohannis a scăzut, iar această posibilitate, fără să fie imposibilă, devine improbabilă. În acest sens, declarațiile președintelui american în privința susținerii luptei împotriva corupției și pentru întărirea statului de drept au dovedit că politica americană nu se schimbă atât de ușor pe cât sperau și susțineau unii la București.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro