Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Din ce se luară, maică?
16.06.2017 - Editorial
CORNEL CODIȚĂ

Din ce se luară, maică?

Să recapitulăm, vasăzică! Mai acum jumătate de an, am avut alegeri generale. După socoteala de acasă, a celor care au mizat pe "efectul de antrenare" al "Crucișătorului Iohannis", momîia PNL, în care stau pitite de ochii lumii zdrențele PDL-ului, minus Băsescu și gașca zero, ar fi trebuit să obțină suficiente voturi și locuri în parlament, astfel încît, împreună cu UDMR, cu alte cîteva partide de buzunar, gen Salvați România, PMP, M10 etc să poată constitui o alianță, la care ar fi aderat, "din interes național", desigur, și UNPR-ul "indispensabilului" politicii din noua Românie milițieneasco-securistă. S-ar fi încropit o majoritate, oricît de slabă, dar majoritate! Omul de la Cotroceni ar fi fost fericit să le dea Premierul și binecuvîntarea sa, cu care să meargă în Parlament pentru votul de investitură. Iohannis și-ar fi văzut visul cu ochii și ar fi avut "Guvernul său"! Konec Filma, Trăiască victoria istorică a democrației împotriva tiraniei, pentru gloria eternă a bravilor noștri conducători! Amin!

Problema cu socoteala de acasă este că ea nu se potrivește, mai deloc, cu cea din tîrg, după cum ne avertizează înțelepciunea zicalei populare! Dar, cine mai are timp de cimilituri, în agitația politică din Româ¬nia?! Prin contraperformanța, fără precedent, a campaniei electorale de anul trecut, partidele prea grabnic ofilitei noastre democrații, de la stînga la dreapta și înapoi, au reușit să convingă jumătate din electorat să stea acasă, evidențiind cu claritate lipsa de opțiune pentru oricine ar fi căutat un motiv rațional de alegere electorală! Așa se face că PSD-ul și satelitul său, ALDE, fără să cîștige cu adevărat alegerile, ci doar trezindu-se în brațe cu ceva mai puțin de 20% din totalitatea voturilor de care dispun teoretic cetățenii din Româ¬nia, au ajuns în postura de mare majoritate parlamentară, căreia nimic nu-i mai putea sta în cale. Nici măcar Cotrocenii fălosului Iohannis care s-a încordat, o clipă doar, pentru poza destinată "eternității", și a respins prima propunere de premier a PSD-ului, acceptînd-o fără să crîcnească pe următoarea, la fel de irelevantă din punct de vedere politic. Se născuse Guvernul Grindeanu! Zînele ursitoare nu puteau fi mai darnice în proorocirea viitorului său! "Un partid" beat de victorie, subjugat de farmecul mustății tip Teleorman a noului său "lider maximus", "Un program" de guvernare cum nu s-a mai văzut de la Declarația de la Snagov încoace, "Un premier" virgin politic și fără de prihană, gata să mute munții din loc, dacă este nevoie, pentru a împlini voia celor care l-au propulsat, ca într-un vis frumos, de pe canapeaua sufrageriei sale, direct în biroul de la Palatul Victoria, pe ușa căruia stă scris "Prim Ministru".

După care... a început vertiginoasa rostogolire către haos! Ea culminează acum cu furtuna în vîltoarea căreia PSD-ul își canibalizează propriul guvern, după nici jumătate de an de funcționare, timp în care ne-a spus, cînd mai galeș, cînd mai lătrător că toate merg ca unse, că programul de guvernare o să ne ducă pe ultimele culmi de civilizație rămase încă neocupate de alții, că totul va fi bine și la vară cald! Nimic însă din ceea ce se vede la suprafață nu justifică și nu poate explica un asemenea parcurs! Și totuși el se derulează sub ochii noștri. De unde, cum, pe ce bază? Răspunsurile pot fi găsite, imediat, dincolo de aparențe!

Falia de ruptură dintre PSD și oricare guvern al său este adînc săpată în genele politice ale "partidului-stat". Expresia aceasta nu este o metaforă. PSD nu știe, nu poate și nu vrea să fie altceva decît "partidul-stat". O entitate a cărei rațiune primă și ultimă de existență se află în parazitarea instituțiilor de putere și exploatarea resurselor disponibile odată cu stăpînirea pîrghiilor de decizie și comandă care "fac legea", la propriu, nu doar la figurat. Iar aici, nu este vorba doar despre resurse materiale, financiare, ci de toate tipurile. Spre exemplu, cele legislativ-juridice care fac posibilă "albirea", prin lege, a acelora deloc puțini, dintre capii locali și de la centru ai formațiunii, care au probleme grave cu justiția. Cele scoase cu parcimonie din "urnă" de DNA nu reprezintă decît o fărîmă din "masa de penalitate" a vîrfurilor partidului și a membrilor mai de rînd care au avut acces la cașcavalul învîrtelilor locale, ori naționale. Pentru PSD, guvernul și guvernarea nu sunt decît anexe ale oamenilor din vîrf și ale intereselor "de partid". În prima zi, cînd te pune "Partidul" în fruntea guvernului, acest aspect nu te deranjează chiar atît de mult, cum nu l-a deranjat nici pe Grindeanu. El devine însă o problemă, o povară și chiar un grav motiv de ruptură, abia atunci cînd cei trimiși de partid la Guvern bagă de seamă că ei sunt cei care semnează actele oficiale și au răspunderi clare, sub spectrul legii, pentru fiecare gest pe care îl fac, în timp ce "Mahării de la partid" au doar dorințe, interese și comenzi de dat celor de la guvern!!! Povestea vorbii: unul cu folosul, altul cu ponosul!

Dragnea ca și alții în postura sa nu a făcut altceva decît ceea ce scrie în "Rețeta magistrală" a PSD-ului: a transmis, a cerut și a încercat să forțeze oamenii guvernului să preia agenda partidului, ca agendă de guvernare. Cînd refuzurile au început să se înmulțească, ba au mai venit și niscai răspunsuri în răspăr, Dragnea le-a spus-o verde în față: Atenție! Eu v-am făcut (miniștri!), Eu vă omor! Iar acum, încearcă să se țină de cuvînt! Iar lucrul ar fi fost poate deja împlinit, dacă România ar fi fost un spațiu politic și constituțional cît de cît coerent și bine articulat. Dar, nu e! Drept pentru care repetăm "cazul Radu Vasile" la indigo, întrucît premierul Romîniei nu poate fi scos din funcție decît prin efectul moțiunii de cenzură, exercitată de Parlament, sau al depunerii de bună voie a mandatului, demisia. Condiționarea depunerii demisiei, la care a recurs Grindeanu, de alte acțiuni ale unor instituții de stat, cum este desemnarea prealabilă de către Președintele României a unui alt premier de la PSD, este la fel de absurdă ca și pretenția că decizia politică a partidului, a coaliției, de a retrage sprijinul politic actualului Guvern pune capăt automat mandatul său. Ca să aibă efect, decizia partidului trebuie să se materializeze în votul moțiunii de cenzură! Alfel, nu are nici un efect, legal, pentru mandatul Guvernului. Bine, dar toți miniștri guvernului și-au depus demisiile! S-a întîmplat și în cazul Radu Vasile. Conform contorsionatei Constituții a României, acest fapt nu determină încetarea de drept a mandatului primit de guvernul respectiv prin votul de investitură al Parlamentului. Miniștri pot fi înlocuiți, dacă Președintele consimte și acceptă înlocuitorii propuși, atenție!, nu de partid, ci de Premier!!! Așa se face că ne putem trezi cu Grindeanu la Cotroceni, cu o listă completă de noi minștri, pe care Iohannis să o accepte și să avem guvernul Grindeanu II, fără acordul alianței PSD-Alde. Ceea ce ne aduce în punctul de plecare: doar o moțiune de cenzură termină legal mandatul actualului Prim Ministru și al guvernului Grindeanu I, dacă între timp nu intervine demisia premierului, cum s-a întîmplat în cele din urmă în cazul Radu Vasile. Aceasta este singura soluție a crizei.

Care sunt consecințele ei?

Pentru PSD, o șifonare încă și mai gravă a imaginii și a credibilității, ca partid. Gravă, intern, catastrofală, în exterior. Fără să își dea seama, PSD-ul lui Dragnea confirmă acum ceea ce Iohannis a susținut, încă de la începutul mandatului său, anume că o guvernare PSD este falimentară, detrimentală pentru România, de aceea "Guvernul meu" este singura soluție disponibilă!!! Pentru Iohannis este o victorie politică mai mare chiar decît alegerea sa la Cotroceni!

Cîștigul masiv de imagine și credibilitate, internă și internațională vine, însă, pentru Președintele Iohannis, cu un preț. Va trebui să schimbe partitura. Nu mai poate sta înțepenit și înțelept la Cotroceni, așteptînd ca mărul stricat să cadă din pom. Mărul a căzut! Președintele trebuie să ofere o altă soluție pentru guvernare. Iar ea, nu se vede nicăieri! Acceptarea unei alte formule PSD ar fi nu doar o lașitate, ci de-a dreptul o sinucidere politică. Tragerea de păr a PNL-ului la guvernare este imposibilă, dacă nu se produce o masivă ruptură în masa parlamentară a PSD. Iar ruptura nu este deloc probabilă. Mai rămîne soluția unui nou guvern "tehnocrat" sprijinit și de PSD, greu de acceptat, dar care l-ar putea salva pe Dragnea, sau, ceea a alegerilor anticipate. Doar că, după doar 6 luni de guvernare și pe fondul neghiobiei politice din jurul circului Grindeanu, PSD-ul marca Teleorman, s-ar putea prăbuși în gaura neagră a uitării electorale. Riscul este prea mare și cu siguranță va fi evitat, mai ales că "inerția" uriașă a parlamentarilor, care au mandatul în mînă pentru patru ani, se va opune cu o vehemență căreia nimeni și nimic nu-i poate rezista, cu atît mai puțin un Dragnea încolțit din toate părțile și slăbit de costurile inevitabile ale aventurii în care s-a lansat.

În sfîrșit, nu este deloc imposibil ca Dragnea să fie obligat să deconteze toate oalele sparte și să piardă frîiele PSD-ului, debarcarea sa avînd avantajul că deschide partidului noi spații de joc, atît în raport cu PNL-ul, cît și cu Președintele Iohannis.

Din ce se luară, aproape că nu mai are nici o importanță!

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro