Ziarul Bursa pe mobil
 
 
Guvernare cu claxon
20.06.2017 - Editorial
Cătălin Avramescu

Scena nr. 1. În intersecție la Ștefan cel Mare. Este miezul zilei. Coada de mașini așteaptă să facă stânga, la semafor. Circa zece oameni, fiecare în mașina lui, cu chipul schimonosit de ură. Lovesc convulsiv în volan, claxonând ca apucații. Tiii... tiii... De ce? Am privit scena cu ochii șoferului, însă nu am înțeles. Cei din fața lor nu aveau, oricum, unde să se ducă. Un șofer a claxonat dement cale de câțiva zeci de metri după ce a trecut de intersecție. De ce?...

Scena nr. 2. Pe peron, în metrou la Unirii. El și ea, puști de liceu. Probabil "prieteni" (sau cum se mai numește chestia aceea în zilele noastre). El își manifesta afecțiunea față de ea cu un amestec de drăgălășenii și pumni dați în spinare. Ea se amuză. Se apropie metroul. El începe să o împingă, cu forță, spre marginea peronului, în calea metrolui. Ea, cu greu, rezistă. Metroul trece la zece centimetri de domnișoara respectivă. Ea se amuză.

Scena nr. 3. Asta este văzută la televizor. Un fost deputat și un polițist în uniformă își împart pumni în stradă.

Ce au în comun aceste trei scene? Este vorba despre oameni care nu se pot stăpâni. Mai precis, nu își pot stăpâni furia. Limba română are o expresie: "A dat pe dinafară".

Vedem acest soi de scene pe stradă, în magazine, în școli sau prin instituții. Se întâmplă peste tot în lume. Problema este însă că la noi au ajuns să facă parte din peisajul cotidian.

De ce dau unii în clocot? Cauzele sunt multiple. Unii sunt, pur și simplu, bolnavi. Însă acum doresc să indic spre altă cauză, care ne privește pe toți, ca cetățeni. Administrația.

Nicăieri în Europa administrația nu este atât de absentă și de neglijentă ca în România. Am condus pe șoselele din Albania. Acolo lucrurile nu stau prea diferit. Însă nici acolo nu am avut senzația că merge chiar orice. Cum se petrec lucrurile la noi.

Unul dintre scopurile pentru care s-a inventat puterea politică este exact controlul pasiunilor distructive. Care altminteri ne-ar duce la anarhie. Administrația are, peste tot, acest rol. Printr-un sistem de sancțiuni, unele dintre acestea simbolice, impune o anumită disciplină oamenilor.

Iată de ce în prezența unor oficiali nu poți, într-o țară civilizată, să faci circ. În spațiul public nu poți să te "dai în stambă". Doar la noi asiști la scene zoologice fără ca acestea să ducă la niciun fel de consecințe.

Examinați scena din metrou. Acolo sunt camere video. Din două, una. Fie oamenii aceia nu au văzut nimic - ceea ce înseamnă că metroul are o mare problemă, pentru că supravegherea video este o ficțiune. Ori nu le-a păsat că o persoană era pe cale să fie împinsă în fața metroului (asta, bănuiesc, este explicația). În orice caz, cu toate că la metrou există și poliție și paznici, nimeni nu a apărut să îl ia de o aripă pe tânărul respectiv.

Am ajuns aici și prin acțiunea corozivă asupra moravurilor exercitată de o clasă politică fundamental defectă. Nici ei nu își pot stăpâni furia.

Citeam, zilele acestea, declarațiile principalilor bufoni ai crizei politice ce se desfășoară la Guvern și în Parlament. Se amenință și se insultă unii pe alții. Se comportă ca acele animale teritoriale care mârâie unul la altul, pentru a-i avertiza pe rivali să plece de lângă ciolan.

Mai avem legi în România? Mai avem administrație, centrală sau locală? Habar nu am, însă evidența este mai degrabă negativă.

Șeful Camerei Deputaților nu se înțelege cu șeful Guvernului cu privire la ce legi și proceduri trebuie aplicate (ca și cum asta ar fi o mare filozofie). Doi lideri de partid se strâng și fac o conferință de presă în care îl fac albie de porci pe Primul-ministru (pe care l-au susținut până acum câteva zile și despre al cărui Guvern ne-au spus că nu are seamăn, după un deceniu de "dictatură"). După care trimit o adresă la Administrația Prezidențială... prin care cer desemnarea unui nou Prim-ministru. Tiii... Tiii....

Evident că nu trebuie să fii savant pentru a descoperi că și în situația în care ar dori asta, Președintele nu îl poate schimba pe Primul-Ministru în urma unei simple adrese primite la Registratură, unde se consemnează opiniile rezultate dintr-o întâlnire privată. Singura procedură este aceea a unui vot de neîncredere acordat în Parlament, instituția care se ocupă cu astfel de lucruri. Însă cei doi claxonau disperați, încrâncenați. Asta avem acum. Guvernare cu claxon.

Scena nr. 4. O doamnă cu fața plânsă, într-un studio de televiziune. "A avut loc o lovitură de stat!" - se jelește respectiva. Nu este vorba despre Veta florăreasa. Este chiar Ministrul de Interne al României... Dacă am avea de-a face cu un puci, este foarte grav, nu? S-ar spune că ministrul ar trebui să își facă datoria și să îi încerce să îi aresteze pe puciști. Așa ar fi logic. Însă doamna continuă să se smiorcăie. Spune că și-a dat demisia. Cum vine asta?.

Între timp, înțeleg că vine la serviciu. Dar va vota, în câteva zile, împotriva ei însăși și a colegilor săi, o moțiune de cenzură.

Dumneavoastră mai înțelegeți ceva?...

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro