Ziarul Bursa pe mobil
 
 
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Brâncuși, așa cum nu ne știam
17.02.2017 - Investiţii Personale
MARIUS TIȚA

Brâncuși, așa cum nu ne știam

Se împlinesc 60 de ani de la moartea lui Brâncuși. În martie, acum, în februarie, pe 19, doar s-a născut. Doar că 141 nu este o cifră rotundă, sărbătoribilă, dar șase decenii reprezintă așa ceva, astfel că vor avea loc tot felul de manifestări, nu manifestații, care sărbătoresc acest eveniment. Logica exprimării este continuarea celei care comemora Unirea așa-zis Mică.

Să le prezentăm în premieră absolută și unică: 60 de membri ai Unirii Scriitorilor care nu scriu nimic vor pleca, pe jos, din 60 de puncte diferite ale platoului din Târgu Jiu, unde se înalță Coloana Infinitului, spre Paris, pentru a repatria osemintele marelui sculptor. Vor pleca pe jos și desculți, pantofii, ghetele și adidașii așteptându-i cuminți, atârnând de un cui pironic bătut proaspăt în Poarta Sărutului. De Masa Tăcerii nu se mai apropie nimeni de când SPP-ul a descoperit piuneze pe scaunul unde s-a odihnit Președintele și zâmbetul său. Startul la acest drum, care a început de mai multe ori, va fi dat de cel care a tras cu tractorul de Coloana Infinitului, cândva, în "obsedantul deceniu". Acum, el va trage, omagial și așa, de chestie, de Coloană cu un tractor de epocă ce a figurat în colecția Vadim Tudor. La manifestare va asista un tanc american, adus special de la Kogălniceanu, pentru a contracara zvonurile cum că, atunci, în 1953, s-a tras cu tancul sovietic de epocala sculptură. Pe vremea aceea, Bulă nu se născuse, așa că nu se plimba nimeni cu tractorul, poate doar cu tancul.

Cu această ocazie, la Paris va fi lansat un nou volum din mărturisirile făcute de artist la ultima sa împărtășanie. Biserica confirmă autenticitatea acestor revelații secrete și corectitudinea traducerii, volumul fiind în limba engleză. Ca supliment, va fi publicat un album care arată, comparativ, că Brâncuși nu a făcut nimic altceva decât să copieze manifestările folclorice ale gorjenilor, inclusiv stâlpul funerar.

Tot la Paris vor fi puse treme pe litera U și I din numele lui Brâncuși afișat la Atelierul său de lângă Centre Pompidou și care nu își primiseră semnele diacritice românești în acțiunea de restituire de toamna trecută, când li s-a spus clar străinilor și moldovenilor că Brâncuși este al nostru și nu îl cheamă Branchiuzi. Va avea loc și o mică mișcare de protest, pentru că autoritățile pariziano-franțuzești au respins cererea de a pune două puncte și pe i-ul din sintagma franceză "Atelier Brâncuși", fost "Atelier Brancusi", și scrierea lui cu literă mică, pentru a nu se confunda cu prenumele artistului.

La Târgu Jiu se inaugurează expoziția cu lucrări de Brâncuși descoperite în albia unui râu din zonă, fost canal de irigații. Sunt invitați cei care jură că au fost martori la momentul când Brâncuși, tânăr, pregătindu-se să plece pe jos la Paris, a deviat cursul unui râuleț din zona sa natală, ca un adevărat dac care era el, și a ascuns acest tezaur de lucrări necunoscute ale sale. O parte din aceste sculpturi recent descoperite vor fi depuse ca garanție pentru credite, la niște bănci, după un model la modă pe la începutul anilor '90.

Se vor deschide concomitent cele trei muzee Brâncuși la care se lucrează de atâta timp, la Târgu Jiu, Craiova și chiar la București. Au fost organizate poduri aeriene pentru a aduce vizitatorii din străinătate care și-au cumpărat din timp pachetul de servicii care le permite participarea la triplul eveniment.

La București se vor desfășura nenumărate colocvii, conferințe, simpozioane și happening-uri la finalul cărora oamenilor li se va restitui contribuția donată pentru achiziționarea "Cumințeniei pământului". Dacă e vorba de donarea parțială a încasărilor de la niște concerte, acestea vor fi reascultate de același public, adunat cu citație, dar în înregistrare și cu banda pe sens invers, de la sfârșit la început. Ca slujba ortodoxă din kubrickul film "Eyes Wide Shut".

În același fel ieșim și noi din fabulație. Toate acestea s-au întâmplat și ele, dar invers sau cu totul altfel. Undeva se află și adevărul, dar nu ascuns, ci sugerat, aluziv. Brâncuși a murit acum 60 de ani, în ziua de 19 februarie, bătrân, bolnav, obosit. Și trist. Dora Vallier, autoarea volumului cu titlu pus cu mâna "Chez Brancusi: Vendredi 4 mai 1956", scrie că Brâncuși își aștepta sfârșitul într-o atmosferă stătută și neprimitoare.

La moartea sa, Brâncuși era cetățean francez de dată recentă, deși își petrecuse toată viața la Paris și prin preajmă. Își făcea socotelile singur și precis iar posteritatea operei și a gândurilor sale îl preocupa foarte tare. Ca să rămână ca al treilea templu al său, Atelierul trebuia păstrat așa cum este el. Și putea face asta sub aripa statului francez, protectoare pentru cetățenii francezi. Opera sa era universală și recunoscută ca atare. Nici el și nimeni nu își pierdea timpul cu ancorarea în vreo realitate națională a unui astfel de geniu care aparținea deja spiritualității universale. Mărturiile și amintirile recent deschise publicului ale arhivelor unei instituții americane ne arată, vreme de zeci de ani, un Brâncuși esențial pentru arta universală a secolului XX, recunoscut, apreciat, venerat. Brâncuși era genial în mod natural și pentru asta nu trebuia să facă vreun efort sau sacrificii. Citea spiritualitate și inițiere, trăia Milarepa și primitivii din toată lumea, conform modelor pariziene ale vremii, și-a urmat viziunile cu cea mai mare naturalețe și de aceea acestea ne apar ca geniale, revelate, și în ziua de astăzi. Instinctiv își numea femeile cu diminutive românizate. Dar nu pe toate, doar pe cele tinere, cu care se juca. După al Doilea Război Mondial, copilul din artist murise, venea apusul plin de tristețe în care nici nu mai voia să înțeleagă ce se petrece cu lumea. Spre înalturi nu se mai ridică măiastre, ci o țestoasă răsturnată pe spate, într-un zbor greu, enervant de imposibil.

Între timp și timpuri, undeva, la Centre Pompidou, care comemorează 40 de ani de la înființare, cercetătorii îngrijesc de bătrâna fibră de lemn din coloanele lui Brâncuși de la începuturi, care s-a senilizat și o ia razna, unde vrea uscăciunea materiei altădată vie. În America, studenții vor citi despre Brâncuși și îl vor înțelege mai mult decât oricine din anii trecuți. Nimeni nu se va îndoi că este român ca naștere și devenire, și universal prin toate. La București, Sorana Georgescu-Gorjan pătrunde cu privirea sa de o bunătate albastră noi sensuri ale scrierilor Marelui Meșter, ca a treia generație de preoți ai lui.

La Târgu Jiu, un copil se va apropia cu venerație de poarta cenotaf a tinereții și va înțelege sărutul ca pe un mister al vieții și al morții și al iubirii care este mai presus de oricare dintre ele.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro