Ziarul Bursa pe mobil
 
 
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Mesaje zgâriate cu piatra
07.04.2017 - Investiţii Personale
MARIUS TIȚA

Mesaje zgâriate cu piatra

O fetiță pune mâna pe o piatră de pe jos și zgârie un mesaj pe o suprafață plană. Piatra a fost așternută de primărie pe post de alee cu grijă față de mediu, cumpărată cu bani de autostradă. Suprafața plană este un metal acoperit cu o vopsea proastă și scumpă, cu ani în urmă. Inițial era un monument de-a dreptul extraterestru, ridicat de un geniu ca punte între lumi. Deși fetița este una normală, a zilelor noastre, mesajul zgâriat pe Coloana infinitului - S+S=BFF - este unul abscons rău de tot. Și părinții, tineri, ai copilului sunt unii obișnuiți pentru România momentului, dispuși să invidieze orice, preocupați să afișeze un trai cât mai îndestulat, să mimeze luxul și condiția bună, lăsând copiii să facă tot ce vor ei, pe principiul descurcării în viață. Dacă mai punem și argumentul invocat, cum că nu scria nicăieri că este interzis, obținem o atmosferă care omoară, prin stupoare, orice intenție de comunicare și opinare. Să fie permis, undeva în lume, tot ce nu este interzis explicit? Vandalizarea este oare permisă, pentru că o astfel de acțiune este una de vandalizare. Desigur, niciodată necunoașterea legii nu poate fi invocată în instanță. Doar aparent lipsa bunului-simț nu poate fi sancționată, pentru că legile cam la asta se referă, la conviețuire în cadrul societății. Și o societate este cu atât mai evoluată cu cât regulile bunului-simț sunt subînțelese, că nu scrie nicăieri să nu defechezi în mijlocul drumului, precum bovinele, să nu agresezi trecătorii, să nu dai cu capul de stâlpi și pereți, să nu rupi borduri și coșuri de gunoi, să nu te arunci în fața mașinilor și multe altele.

Cu "Masa tăcerii" și cele 12 scaune ale sale este altceva, acolo este un semn care îți interzice să te așezi pe scaune și nu este menționată nicio excepție, nici pentru șezuturi de largă respirație națională. Tot ce s-a întâmplat după ce șederea la nivel înalt s-a petrecut, a fost un mic concurs de penibil, dominat de cei care au încercat să justifice nefericita întâmplare, dar și de cei răspunzători de primul cerc al organizării marilor vizite, care nu au avut curajul să atragă atenția că așezarea pe scaunele Mesei este interzisă, ceea ce nu este explicit în cazul depunerii paltoanelor pe mașinile de protocol. Marele concurs de penibil a avut loc cu ocazia încercării statului de a achiziționa "Cumințenia pământului" prin subscripție națională. Pseudopatriotismul a fâlfâit peste capetele noastre ca un înger agățat deasupra scenei, dispărând în negura culiselor. Culmea este că această sculptură nu a ieșit vreodată din țară, spre disperarea celor care cereau să fie adusă înapoi, că, dimpotrivă, a fost făcută în Franța din piatră pariziană și vândută unui român din România, moștenit de cei care o dețin astăzi. Și nici rușii nu au luat-o, că nu era în Tezaur, au luat-o românii, la muzeu. Mai mult, sculptura, și nu statuia, este rodul unei profunde inspirații românești, numele fiind chiar destul de greu de tradus cu maximă exactitate și cu deplină semnificație. După atâta timp, încă nu îl înțelegem și nu îl respectăm pe Brâncuși, măcar cât o fac străinii.

Vopseaua este pusă pe "Coloana infinitului" cam prin 2002, când s-a încheiat ciudata și bâlbâita restaurare a monumentului. A fost demontată, pe alocuri decupată, reasamblată, i s-a pus un fel de fes piramidal pe creștetul plat cu senzori de paratrăsnet gândit de Brâncuși iar peste alămirea strălucitoare, reușită de acesta cu 80 de ani în urmă, s-a dat cu vopsea cazonă, mată. A fost o adevărată epopee, cu intrigi, americani, bani de la Banca Mondială, variante diverse, chiar și UNESCO, vărul nostru franțuzit. Unii spun că s-a făcut mai mult rău decât bine, că dacă nu au dat-o ai noștri jos cu tancul rusesc au făcut-o pe bani americani. Este un fals istoric strigător la cer și de neacceptat, era tractor, și nu tanc! Și nu scria nicăieri că nu ai voie să dai de pământ cu "Coloana infinitului".

Să nu ne batem joc de moștenirea de patrimoniu trebuie să scrie în codul genetic personal, dar și social. Prințul Charles nu a văzut scris nicăieri că trebuie să aprecieze valorile tradiționale din România. Și, oricum, la poziția sa, nu mesajele promoționale sau micile interese contau. Asta este pentru cei cărora li se umple gura subliniind că prințul a cumpărat case în satele transilvane. E clar, iar suntem cei mai tari din univers dacă vine chiar și moștenitorul imperiului britanic să își pună bătrânețea la adăpost în paradisul nostru pe care îl zgâriem cu piatra de la roata rablei poluante, cu numere bulgărești, parcată pe spațiul verde și câteva babe ce stăteau și ele la poartă. Și când o ia mașina la vale, prin sat, defilează ca-n filmele lui Kusturica prin fața unor ruine de o frumusețe aparte, case ce se apleacă până vor intra în pământ pentru că prințul Charles este numai unul, iar noi nu suntem în stare să învățăm dacă nu scrie clar ce să facem și, mai ales, ce să nu facem.

Patrimoniul nostru dispare pentru că nu ar fi bani. Nu-i nimic, ne dă tanti Europa, că ne înțelege, numai că posmagii nu sunt muieți. Există un domeniu de finanțare europeană numit "Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural" care, chiar la primul punct, dă bani pentru monumente și patrimoniu. La lansarea acestuia, în urmă cu un an, se menționa că "vor avea prioritate la finanțare acele obiective de patrimoniu localizate în teritorii conectate la creșterea economică", mai exact obiectivele incluse în patrimoniul UNESCO, atât din mediul urban, cât și rural, patrimoniul cultural național din mediul urban și rural, respectiv, patrimoniul cultural local numai din mediul urban. Se dau bani, în primul rând, pentru restaurarea, consolidarea, protecția și conservarea monumentelor istorice, dar și pentru picturile interioare sau exterioare, pentru dotări interioare, activități de marketing și promovare, ba chiar și digitizare. Exercițiul financiar este 2014-2020 dar a fost lansat în martie 2016. Culmea e că nu s-au strâns candidaturi serioase, astfel că în curând va fi relansat. Se dau cel puțin 100 de mii și cel mult 5 milioane de euro de proiect, iar dacă monumentul face parte din patrimoniul UNESCO, se urcă la 10 milioane. Ansamblul de la Târgu Jiu nu este pe Lista UNESCO a patrimoniului mondial, că nu s-a reușit asta, dar ce mai contează. De fapt, problema este că nu reușim să facem aceste dosare, nu știm să scriem decât cu piatra pe monumente iar, în lumea civilizată, tocmai asta nu trebuie să faci.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro