Ziarul Bursa pe mobil
 
 
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Artiști români din toată lumea
05.05.2017 - Investiţii Personale
MARIUS TIȚA

Artiști români din toată lumea

Cam peste 10 zile, Christie's face o licitație la New York, de artă modernă și impresionistă. În acest moment, cunoscătorii se întreabă dacă este luna mai sau noiembrie. Desigur, răspunsul corect este mai, măcar atâta știm și noi. Dar de ce ar reacționa astfel cunoscătorii pieței de artă? Pentru că, așa cum am scris aici de mai multe ori, în mai și în noiembrie, cele două mari case londoneze ale vânzărilor de artă își desfășoară serile new-yorkeze de doborât recorduri, mizând pe impresionism, moderni și contemporani de aur. Așa este și acum, iar licitația din 15 mai este doar începutul. Unul ușor, de seară, cu 56 de oferte ce vor aduna milioane. Brâncuși este și el parte în rețetă, cu o sculptură de vis, dar și cu o pictură!

"Muza adormită" este o variantă de bronz dintre cele mai bune, fiind detectate vreo fix 6. Aceasta a fost turnată în 1913, desigur, la Valsuani, și a fost în colecția parizianului Jacques Ulmann. Desigur, aș fi vrut mai multe detalii despre mâinile prin care a trecut, dar organizatorii sunt destul de evazivi, pomenesc doar de colecționar și mai invocă, la grămadă, o serie de moștenitori anonimi ai acestuia. Oferă, în schimb, o exegeză detaliată și serioasă, chiar sobră, fără inutilități stilistice. Estimarea se așteaptă la un preț pe măsura piesei, de 20-30 de milioane de dolari americani.

După "La muse endormie" urmează tot un cap aplecat de femeie, dar nu tăiat, adică sculptat, ci desenat, adică pictat în guașă. Se pot aduna cel mult vreo 200 de piese de Brâncuși care nu sunt sculpturi, adică sunt desene sau picturi în culori de apă și tehnici mixte. Multe dintre ele sunt schițe pentru anumite sculpturi sau studii în care descoperim concepția de mai târziu. În licitația Chris¬tie's de la New York este oferită o guașă destul de mare, de vreo 50 pe 40 cm, din 1912, când gândea "Somnul" și "Muzele adormite". Se așteaptă să se obțină 6-8 sute de mii de dolari. Cu ceva timp în urmă, Brâncuși era cel mai scump ... pictor român, având cea mai bună performanță 2D, ca să nu mai vorbim de cea 3D. Apoi a apărut Ghenie!

Din păcate, Adrian Ghenie a rămas un fenomen izolat, fiind departe de a reprezenta performanța unei culturi. El este un artist din țară, chit că stă mult prin afară, și mai este și contemporan. Eram obișnuiți ca, în caz că dăm peste un nume românesc pe simezele prestigioase sau în licitațiile internaționale, să fie vorba de un român din echipa care a clădit avangarda, acum un secol, sau, oricum, de un român stabilit în străinătate.

Liderul și decanul acestor artiști este, fără îndoială, Daniel Spoerri, cel care a împlinit, nu demult, 87 de ani. Într-una dintre discuțiile despre el derulate în acest spațiu spuneam că, dacă nu ar fi fost atât de original încât să fondeze un curent artistic personal, Daniel Spoerri ar fi fost ultimul dadaist mare și adevărat. De mic a avut o viață complicată, dar toate încercările acestea i-au dat o nemăsurată bunătate și l-au lăsat fără resentimente, dacă l-au încercat vreodată. S-a născut la Galați, în 1930. Tatăl său, Isaac Feinstein, era fiu de rabin dar l-a descoperit pe Iisus, fiind chiar predicator al Misiunii Norvegiene. În 1941, însă, cade victimă deportărilor, fiind un adevărat martir. Soția sa, cu 6 copii mici, pleacă în Elveția, de unde era originară. Daniel ia numele mamei, Spoerri, și pornește hotărât pe calea ideilor avansate în artă și cultură. Le-a dedicat întreaga viață. Numele său este legat indisolubil de Eat Art, practic imortalizarea meselor la care mâncăm și a ceea ce mâncăm.

Din Gorjul lui Brâncuși provine pictorul Emil Ciocoiu. S-a născut nu departe de Târgu Jiu, în 1948, fiind fiul pictorului Alexandru Ciocoiu, care a lucrat în echipa lui Costin Petrescu de la Ateneu. Un artist de top al generației sale, decide să plece în Germania, în 1980, dând artei și aspirațiilor sale libertatea de care aveau atâta nevoie. De o viață pictea¬ză, sensibil la suferințele și speranțele oamenilor din întreaga lume, atașat năzuințelor ființei umane și, mai ales, credințelor acesteia. Pictea¬ză și expune în spații de prestigiu, în momente de mare concentrare și înaltă reprezentare. În 1996, revine pentru prima dată în România, cu o expunere copleșitoare la Muzeul Național de Artă, apoi ne prezintă evoluția artei sale pe simeze impozante, mai ales din București. Acum un an, i-am deslușit mesajul profund pe simezele Palatului Cotroceni, în expoziția "Natura-Omul-Universul". La împlinirea a 12 secole de la trecerea la cele veșnice a împăratului Carol cel Mare, precursorul unității europene, a oferit concitadinilor săi din imperialul Aachen o imagine impozantă și inspirată a istoricului personaj.

Mai puțin vizibili din egocentrista noastră casă, care are și tendințe de autoizolare, sunt mai mulți artiști români stabiliți în alte țări. Pe mulți dintre ei îi unesc studiile în România iar evocarea acelor ani îi transformă, ca prin vrajă, în studenții acelor vremuri. Nicolae Maniu a fost numit mult timp "cel mai bine vândut pictor român", în sensul că lucrările lui primeau cele mai mari prețuri din peisajul creatorilor români. În ultimul timp, îl întâlnim tot mai des în Clujul său, de a cărui popularitate europeană se bucură. În Franța, o undă de mister artistic aduce cu creația sa pictorul Georges Mazilu, pe care niște tineri clujeni ni-l relevă, anual, ca pe o tradiție șamanică, la Art Safari. În Germania se află monumentalul Ingo Glass, despre care sunt foarte multe de spus, dar acum, în post-anul DADA, să amintim că este autorul monumentului DADA-ist de-a dreptul ridicat la Moinești în 1996, când se împlinea un secol de la nașterea, acolo, a lui Tristan Tzara. DADA din oțel și beton de 10 m înălțime și 25 lungime, dar destul de puțin adus în atenție în tot anul trecut, când DADA a concurat serios vizibilitatea părintelui Arsenie Boca. Tot în Germania locuiește și pictează Michael Lassel, unul dintre cei mai incredibili trompoeiliști din câți am aflat. Acești artiști au o știință a picturii care te face să crezi că ai de-a face cu structuri reale, sculptate sau construite. Este definiția clasică și restrânsă pentru că, cel puțin în cazul lui Michael Lassel dorința jocului cu privirea este lăsată în spate, ochiului oferindu-i-se metafore, alegorii, bas¬me, descrieri detaliate și alte minunății artistice și spirituale. Mureșan, a studiat la București unde a și revenit cu o expoziție ce încă îmi defilează prin fața ochilor neînșelați, cu ceva timp în urmă, după simeze și onoruri internaționale și rezonante.

În aceste zile chiar, la Brașov, drept în centru, în spațiul incredibil al Rectoratului Universității Transilvania, se desfășoară o revenire acasă după foarte mulți ani a unui pictor român stabilit în Andorra. Mulți cred că aceasta este o poveste, și nu o țară, și pentru un artist ar fi mai bine așa, dacă țara nu ar fi mai tare ca poves¬tea. Mihai Bara pictează în Andorra și expune peste tot în lume, acum și în Brașovul natal. Avem ocazia să descoperim o creație de succes, puternică, decisivă, cu un mesaj răspicat, din care nu lipsește sensibilitatea propunerii artistice. Pânzele sale de dimensiuni mari recompun, în formule estetice intempestive, dimensiuni vizuale ce devin tot atâtea declarații și mesaje spirituale.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro