Ziarul Bursa pe mobil
 
 
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Art Safari la Basel sau Art Basel la București?
16.06.2017 - Investiţii Personale
MARIUS TIȚA

Art Safari la Basel sau Art Basel la București?

La Basel, în Elveția, se ține un uriaș târg de artă care poartă numele orașului. Anul acesta ține din 15 până pe 18 iunie, adică în weekend, dar miercuri și joi sunt "private days", când se intră cu invitații speciale, să nu fie jenați cei care scot milioane din buzunar și cumpără pe loc din marfa expusă. De Philip Guston deja, în prima zi, specială, s-a vândut "Scared Stiff", ulei din 1970, cu vreo 15 milioane de dolari americani, dar și o tehnică mixtă, cu litografie, creion și ulei, fără vreun titlu, la două milioane. La Art Basel se stabilesc cote și se dau direcții.

Art Basel are trei întâlniri anuale, la Basel, dar și la Miami, din 2002, și Hong Kong, din 2013. El a fost inventat în 1970 de trei galeriști elvețieni. La prima sa ediție au participat 90 de galerii din 10 țări iar vizitatorii au fost în număr de 16.000. În cinci ani veneau de două ori mai mulți vizitatori și de trei ori mai multe galerii. Numărul galeriilor s-a fixat la puțin sub 300, și regula a fost respectată și în acest an. Formula curatorială de la Art Basel a evoluat mereu, având acum inițiative structurate de tot felul: spațiu pentru galerii și afacerile lor, spațiu de expunere și promovare, expuneri curatoriate. Altfel spus, după cum scrie pe tăblițe: Galleries, Parcours, Statements, Unlimited, Edition și Feature. Desigur, manifestările nu se reduc la cele două pavilioane din Messe Basel, ci cuprind tot felul de spații formale sau informale din localitatea elvețiană.

Găsim, la Art Basel 2017, Galeria Plan B, celebra din Cluj, care expune Ciprian Mureșan, Iulia Nistor, Victor Ciato, Victor Man și Navid Nuur, iranianul din Haga. Plan B a fost deschisă, în 2005, de Mihai Pop și Adrian Ghenie. Galeria nu oferă Ghenie la ediția din acest an, dar a oferit anul trecut, la Art Baselul din Hong Kong, un "Vincent as Old", o pictură de doi metri pe doi metri, o lucrare proaspătă, din același an.

Anul trecut, la Basel, la standul clujean Plan B găseam și un Cantor, o lucrare de Cantor, Mircea Cantor. Acum le găsim la alte galerii. La Dvir Gallery, de fapt o companie cu două vitrine, una la Tel Aviv și alta la Bruxelles, în buricul centrului, între super muzeele de artă și impunător zdrobitorul Palat al Justiției, este oferită lucrarea "Don't Judge, Filter, Shoot", un cerc mare cu alte șapte cercuri mai mici și alte șase și mai mici. În schimb, la Magazzino, galeria romană cu fix două decenii de la înființare, aflăm nu mai puțin de 13 lucrări de Mircea Cantor, fotografii cu flori geometrizante din interesante tuburi fluorescente cu soclul lor cu tot. În 2016, această galerie a expus "Give More Sky To The Flags", de Mircea Cantor, o piesă deosebită, cu un titlul inspirat. De fapt, Magazzino prezintă de ceva timp lucrări de Cantor la Art Basel.

Dar, după cum spunea o străveche reclamă despre ciocolata elvețiană, un târg de artă avem și la noi, și nu un weekend, ci vreo cinci. Este vorba, desigur, de Art Safari, despre care știm ce nu este, un târg de artă, dar nu prea știm ce este. Deși în ultimul timp este folosit numele de "Pavilionul de Artă București", manifestarea este, până la urmă, un Art Safari, nume ghiduș și original ce ar trebui să devină tradiție și termen în sine. Este a IV-a ediție, fiecare derulată în altă parte. Art Basel are plăcerea să ne vorbească de arhitectura spațiilor sale, cea de la Hall 1 fiind făcută de un arhitect colecționar de artă. Art Safari face o incursiune prin arhitectura bucureșteană, pornind de la un cort cu autor vestit de buildinguri celebre din toată lumea, Dorin Ștefan, până la cea din aceste zile, creația unui arhitect pictor, George Matei Cantacuzino.

Prima ediție Art Safari s-a des¬fășurat în 2014 și multe dintre principiile practicate acum vin de atunci. În primul rând, este vorba de structura duală, formată din spațiul de galerii și comerț, și un altul, mai degrabă muzeal. La început chiar asta a fost, un pavilion, mai mic, pentru muzeele țării în care nu avem timp să ajungem dar vin ele la noi. De anul trecut, acest spațiu s-a restrâns, lăsând loc noilor colecții de colecționar care își propun să demonstreze că o bună implicare pe piața de artă ar putea să îți aducă satisfacția deținerii unui adevărat muzeu. Momentul des¬fășurării este și el bine ales, cuprinzând mereu weekendul cu Noap¬tea muzeelor. Concurența atâtor spații gratuite tocmai bune de vizitat în grup vesel afectează, însă, vizitarea Art Safari în mirifica seară.

Galeriile Krețulescu, menționate ca loc de desfășurare a safariului din pavilion, se află pentru prima dată în această situație. A fost o idee bună și îndrăzneață să transformi un spațiu strict administrativ, de birouri, în structuri de galerie. Este vorba de toată lungimea blocului Krețulescu, cel care privește la latura stângă a Muzeului Național de Artă, fost Palat regal. Sunt câteva etaje deasupra librăriei Humanitas de acolo și a magazinului de obiecte bisericești de pe colț. De fapt, întreaga clădire a fost ridicată pentru Biserică de către arhitectul G. M. Cantacuzino, rudă cu Pallady și pictor la rândul său. Destul de repede după finalizare, clădirea a trecut la inima poporului care bate, bate, bate. Adică la Securitate. Apoi la SRI și pe urmă la Retrocedări. Cândva, înainte de '89, de pereții interiori s-a lipit o izolație fonică profesionistă care dă bine în actuala sa menire dar nu este clar la ce folosea când folosea.

În acest spațiu se desfășoară, timp de o lună, Art Safari 2017. Drumul până aici ne este marcat cu bannere ce ar putea fi electorale dacă Luchian ar candida cu un grup de independenți. La intrare te așteaptă un preț de intrare care îți cam taie răsuflarea, mai mare decât anul trecut, când era prea mare. Pentru ce dă vizitatorul acești bani, aflăm dacă intrăm. Structura Art Safari este cea tradițională, un spațiu pentru galerii și unul pentru simeza de tip muzeal. Mai este o expunere curatoriată de un tânăr belgian care sper că a aflat între timp ce cuprinde expoziția pe care presupunem că a gândit-o. Expoziția și muzeala sunt permanente, în sensul că nu se schimbă pe toată durata de o lună a Art Safari. În schimb, galeriile au module de joi-vineri-sâmbătă-duminică în care pot fi văzute. Unele au mai multe astfel de module, deci pot fi văzute și în spațiul luni-marți-miercuri, destinat repanotărilor, despachetărilor și împachetărilor, nu contează în ce ordine. Dacă nimerești în cele trei zile de început de săptămână într-un spațiu de galerie în schimbare de ștafetă se va putea spune că ai avut ghinion, la același preț de intrare.

Art Safari este cea mai bună manifestare de amploare dedicată artei plastice de la noi. Și nu numai pentru că este singura. Important este ca încercările de reinventare să nu o lase total în afara interesului puținului public de la noi dispus să viziteze un târg de artă sau chiar a comercianților de artă ori al creatorilor. Sentimentele legate de Art Safari sunt extrem de diversificate și amestecate, merg de la sincere regrete și nervi, la încântare și descoperire. Aș renunța la ceea ce este mult, prețul de intrare și durata, și m-aș axa pe tradiția unei manifestări de artă extrem de prietenoase, în care să-ți petreci întreg sfârșitul de săptămână.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro