Ziarul Bursa pe mobil
 
 
DUPĂ 27 DE ANI
Acuzații de crime contra umanității se plimbă liberi, conduc România și imperii mediatice
14.06.2017 - Politică
A.S.

Acuzații de crime contra umanității se plimbă liberi, conduc România și imperii mediatice

Fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimiși în judecată de procurorii militari pentru infracțiuni contra umanității în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990, potrivit unui comunicat al Ministerului Public.

Dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990 însumează 413 volume, iar rechizitoriul are 2.000 de file. Conform unui comunicat de presă al Parchetului Militar, în vederea administrării probatoriului, au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citații.

Potrivit Parchetului Militar, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal.

Astfel, au fost trimiși în judecată, pentru infracțiuni contra umanității, Ion Iliescu, la data faptelor președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) și președinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informații, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general și șef al Direcției Procuraturilor Militare.

De asemenea, tot sub aspectul săvârșirii de infracțiuni contra umanității, au fost deferiți justiției amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazimir Ionescu, vicepreședinte al CPUN; Adrian Sârbu, șef de cabinet și consilier al prim-ministrului, actualmente proprietar al grupului de presă Mediafax; Miron Cozma, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieș Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Petre, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele aparținând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB.

Procurorii susțin că, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, conform procurorilor.

Aceștia menționează: " Atacul a fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe: 1. moartea prin împușcare a 4 persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. a din C.p.; 2. vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1388 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. g din C.p.; 3. privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1250 de persoane, fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii în forma prev. de art. 439, alin. 1, lit. j din C.p.. În cadrul acestei acțiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate și transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reținute până în după amiaza aceleiași zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară. Concomitent, s-a pătruns în forță, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziționate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violență. Conform hotărârii luate de către președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituțiilor de forță, precum și de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naționale, în Piața Universității au fost aduși muncitori de la Întreprinderea de Mașini Grele București, coordonați de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piața Universității împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanților. Acțiunile întreprinse de autoritățile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanților, astfel că au fost incendiate sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații. S-a făcut uz de armă cu muniție de război de către forțele de ordine, în aceste împrejurări fiind împușcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împușcare. Represiunea autorităților a continuat, în zilele de 14 și 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii și muncitorii din mai multe județe ale țării, care deveniseră o adevărată forță de ordine, paralelă cu cele recunoscute și organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume. Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă «rebeliune de tip legionar». Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, «elemente extremiste, reacționare», fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind «golani». Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990".

Marian Munteanu, coordonatorul demonstrațiilor studențești anticomuniste din Piața Universității, din anii 1990, terminate în mod violent prin intervenția minerilor, ne-a declarat acum câțiva ani că trebuie clarificate datele și faptele acelor zile: "Trebuie să aflăm adevărul despre acea operațiune din 1990 condusă de guvernul României, care a angajat forțe enorme la nivelul statului român".

În luna martie 2015, într-un interviu acordat ziarului BURSA, Marian Munteanu spunea că redeschiderea dosarului Mineriadei este o obligație elementară a autorităților. Domnia sa spunea că mobilizarea, deplasarea și dirijarea unei mase atât de mari de mineri care au venit la București în acele zile din iunie 1990 ar fi fost de neimaginat în absența implicării active a autorităților centrale și locale: "Nu mă refer doar la transportul minerilor, organizarea acestora și orientarea către anumite adrese punctuale din București ci și la concursul nemijlocit al forțelor de ordine. Apare, așadar, ca evidentă responsabilitatea guvernului, începând cu primul ministru de atunci, Petre Roman, a unor persoane decidente din ministerul de interne, ministerul transporturilor, procuratură etc., inclusiv a unor autorități la nivel local (fie aflate în subordinea directă a guvernului, fie obediente politic Frontului Salvării Naționale). Este foarte posibil să fi participat și anumite structuri și servicii speciale, secrete, dar, cu privire la intervenția acestora, trebuie să ne clarifice cei care au acces la informațiile respective. În același timp, putem vorbi de o gravă responsabilitate - morală, cel puțin - atât a fostului președinte, Ion Iliescu, care nu a luat măsurile ce-i stăteau la îndemână în vederea descurajării acțiunilor violente ale minerilor, cât și a altor politicieni, care i-au fost alături în felurite chipuri, mai mult sau mai puțin fățiș, cauționând atrocitățile «mineriadei». De asemenea, nu trebuie uitat rolul instigator, complice (poate chiar premeditat) al unor persoane decidente sau active din mass-media".

Marian Munteanu a fost arestat pe 13 iunie 1990, eliberat după-amiază și apoi sechestrat și bătut în dimineața de 14 iunie 1990, în sediul Universității București, de către minerii coordonați de forțele de ordine și reprezentanții conducerii statului. După numai 4 zile, a fost din nou arestat abuziv și deținut politic la penitenciarul Jilava, fiind eliberat după două luni de detenție, în urma presiunilor naționale și internaționale.
Adrian Sârbu a telefonat după mineri în teritoriu

Dacă despre Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu și despre rolul lor activ în evenimentele petrecute cu 27 de ani în urmă, s-au scris volume de-a lungul anilor, despre legătura lui Adrian Sârbu, șef de cabinet și consilier al primului ministru, la vremea aceea ( proprietar al unui imens trust media pe stil nou), cu dosarul Mineriadei din 13-15 iunie nu s-a suflat o vorbă.

Contactat telefonic, fostul procuror militar, generalul (r) Dan Voinea, cel care a instrumentat dosarele Mineriadelor din 2004 până în 2007, când a fost înlăturat de Laura Codruța Kovesi, a comentat trimiterea celor responsabili pentru violențe. Referindu-se la rolul lui Adrian Sârbu și rolul acestuia în evenimentele violente din 1990, generalul Voinea ne-a declarat: "Sârbu, atunci în '90 - Președinția și Guvernul erau la un loc în clădirea guvernului de acum - Sârbu era un fel de șef al Cancelariei. El și cu unul Tache, un securist (n.r. Tache Viorel, fost ofițer UM 0215 și consilier al lui Gelu Voican Voiculescu). Practic, toate telefoanele care se dădeau în țară, de mobilizare a minerilor, s-au făcut prin acest cabinetul. Ei se subordonau șefilor lor, lui Petre Roman și lui Iliescu. Da. Dădea ordin Iliescu : «Chemă-i p-ăia de la Motru !» Dădea telefon, vorbea cu directorul general: «A zis tovarășu' președinte, mâiine dimineață, veniți!» Când s-a făcut ancheta, liderii minerilor au spus: «Domne', eu am vorbit cu Sârbu la telefon. Ăla m-a chemat pe mine. N-am vorbit cu Iliescu sau cu Roman.» A avut acest rol." (E.O.O.)


inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro