Ziarul Bursa pe mobil
 
 
GRAȚIEREA UNEI ARHIVE MIZERABILE
Cine se murdărește în SIPA
26.05.2017 - Strategia Naţională Anticorupţie
MIHNEA DUMITRU

Cine se murdărește în SIPA

Ministerul Justiției a publicat, ieri, lista persoanelor care au vizitat arhiva Serviciului Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), în contextul demarării procedurilor de desecretizare a respectivei arhive. SIPA a fost înființată în 1991, sub Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru a monitoriza potențialele abuzuri din sistem. Serviciul, mai târziu Direcția, a fost desființată în 2006, la ordinul ministrului Monica Macovei, care acuza încălcări ale legii din partea serviciului secret, precum și inutilitatea unei astfel de structuri pentru Ministerul Justiției.

Subiectul SIPA este simptomatic pentru relația mediului politic cu serviciile secrete și încercările aferente de control ale unor date cu caracter secret. Indiferent de numele serviciului secret românesc despre care este vorba, reflexul a fost de a-l subordona puterii sau, mai bine spus, de înregimentare a civilului în politic. Aceasta este, foarte pe scurt, istoria serviciilor secrete românești, de la Securitate încoace. Este și o bună reprezentare a realităților la care SIPA, inițial menită să descopere abuzurile din sistemul penitenciar, a fost forțată să se adapteze: să obțină mizerii despre dușmanii politici ai unor vremelnice puteri politice.

Arhiva și accesul aferent arată abuzul unei instituții, într-un stat slab, de către politic; un stat a cărui putere, chiar și după decenii de democratizare, nu răzbate mai departe de ultimul kilometru construit de autostradă. Este ceea ce s-ar întâmpla cu orice serviciu secret pus la dispoziția politicului sau a intermediarilor acestui mediu, un patibar de informații coapte și rumenite la focul polițelor politice. Și este, din acest punct de vedere, un zbierăt de disperare instituțional cu privire la corupția din sistemul politic românesc.

Scandalul aferent desecretizării arhivei SIPA este, deci, un subiect eminamente politic. Importanța acestui subiect, la nivel public, a venit aproape peste noapte, după ce a copt timp de ani de zile în fundal.

Devine, chiar, mai mare decât subiectul trecerii tacite a Legii Grațierii prin Senat. Ceva este acolo, ceva trebuie să fie acolo, pentru că este vorba de un serviciu secret. Lipsa de încredere a alegătorului român în mediul politic nu este endemică României, dar, combinată cu reflexele față de fosta Securitate, ele construiesc un mix exploziv.

Mass-media a sărit și ea ca arsă. De la subiecte legate de primarul Firea, cu măgăria comisă în cazul Catedralei Sf. Iosif și testele pe viu aplicate bucureștenilor între stâlpișorii erecți ai asfaltului cald, dar selectiv, s-a trecut la date clare despre cine, când și unde a accesat o arhivă de informații secrete. Serviciile secrete sunt mai sexy, deci, decât doamna Firea, pentru români.

Într-o ecuație mai complexă, ministrul Justiției este cel care contrasemnează actele Guvernului. Tudorel Toader, ca jurist, profesor de drept și fost judecător al Curții Constituționale, a fost deja criticat în PSD de aripa Dragnea pentru o aparentă lentoare a activității politice. Semnalele de remaniere se auzeau în săptămânile trecute din ce în ce mai des, nu doar pentru fostul judecător, până când premierul Grindeanu a încheiat dezbaterea cu o declarație sportivă: "Nu știu dacă cineva face schimbări în minutul 15, când conduci cu 3-0".

Domnul Grindeanu a nuanțat apoi declarația demnă de un fotbalist local, spunând că echipa e mai importantă, în contextul unei guvernări la care participă o coaliție, ceea ce ne face să credem că voința de antrenor a domnului Dragnea este ceva mai puternică decât a premierului unui stat democratic. De altfel, trecerea tacită prin Senat a Legii Grațierii, în varianta acceptată de Guvern (și preferată de domnul Dragnea), după numeroase modificări inițiale și mazilirea unui șef de comisie PSD, este un semnal la fel de clar, în acest sens.

Așadar, în acest context reapare subiectul SIPA, cu sau fără legătură directă, dar clar prin voința ministrului Toader, potențial remaniabil. Posibil ca domnia sa să-și prezinte utilitatea mediului politic, la fel cum este posibil ca un context mai larg să gestioneze această situație cu arhiva, descrisă chiar de același ministru drept "o pată pe obrazul justiției". Indiferent de caz, devine clar că luptele fratricide din PSD au efecte și în mediul public.

Ne putem gândi că publicarea listei celor care au vizitat arhiva are ținte politice clare, din scenariul prezentat mai sus. Este, totuși, o proverbială furtună într-o ceașcă. Reacțiile celor nominalizați în listă pendulează între justificat și ridicol. Robert Cazanciuc, fostul ministru al Justiției, spre exemplu, a declarat că intrarea sa în arhivă a fost motivată de arderea unui bec. Domnul Cazanciuc a fost ministru în perioada Guvernului condus de Victor Ponta, un vector de critică, în PSD și în mediul public la adresa actualei conduceri a partidului.

Alte declarații similare vor urma, de-a lungul următoarelor zile, pe măsură ce presa suprapune desfășurătorul accesului la arhivă de evenimentele politice și actorii aferenți. Consecințele, însă, nu vor fi prea mari, nu mai departe de o ușoară stare de scandal, care apare în aceeași perioadă cu intrarea Legii Grațierii în Camera condusă de Liviu Dragnea.

Un aspect final ține de efectele pe termen lung ale desecretizării arhivei. Polițe continuă să se plătească, chiar și la 10 ani după încheierea activității Serviciului. Tunurile sunt, în special, țintite spre Monica Macovei și susținătorii acesteia cu privire la posibili ofițeri acoperiți printre magistrați, după ce fuseseră inițial atacat Guvernul Cioloș pentru demararea proiectului de desecretizare, anul trecut.

La vremea respectivă, subiectul a fost atacat de Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), o asociație civilă. Într-o scrisoare deschisă, UNJR acuza faptul că "intenția Guvernului României de a transfera legal... aceste informații «de interes operativ»... este un atac la independența justiției și încalcă angajamentele luate de România înainte de integrarea în Uniunea Europeană".

Vinerea trecută, președintele aceleiași Uniuni a judecătorilor, Dana Gîrbovan, declara că, "pentru a ne vindeca de metehnele comuniste, este important să aflăm cum a funcționat acest serviciu secret în întreaga sa perioadă de existență post-comunistă."

Într-adevăr, curiozitatea doamnei Gîrbovan ține mai mult de prezența ofițerilor acoperiți în justiție, ceea ce reprezintă un subiect important, în societatea româneascwă. Dar acest întreg context mai degrabă politic oferă greutate unor mize mai mari, cele cu adevărat de termen lung. Nu putem decât să ne întrebăm: a) dacă voința politică a domnului Dragnea, cu privire la remaniere, este dusă la bun sfârșit, cine îi va lua locul domnului Toader? b) ce alte jocuri se fac în PSD, în aceste zile, între președintele Camerei Deputaților, aflat într-un test greu cu Legea Grațierii și principalii săi detractori?
Scandalul aferent desecretizării arhivei SIPA este, deci, un subiect eminamente politic. Importanța acestui subiect, la nivel public, a venit aproape peste noapte, după ce a copt timp de ani de zile în fundal. Devine, chiar, mai mare decât subiectul trecerii tacite a Legii Grațierii prin Senat.

inapoi  
 
 
AnunutBursa.ro