SERGE IOAN CELEBIDACHI, REGIZORUL FILMULUI "OCTAV":

"România nu poate avea decât o evoluţie ascendentă"

02 oct. 2017 Cultură
A consemnat ADELINA TOADER
"România nu poate avea decât o evoluţie ascendentă"

Regizorii - un rol important în promovarea ţării  

"România poate şi va juca un rol important în întreaga Europă şi în afara acesteia"

"Paradoxal, filmul «Octav» te invită să îmbătrâneşti, în timp ce regresezi în copilărie"

Regizorul Serge Ioan Celebidachi ne ajută să ne dăm seama cine suntem cu adevărat în filmul de lung-metraj "Octav", explorând teme universale precum dragostea, nostalgia sau timpul, prin relaţia profundă între un vârstnic de 80 de ani şi o fetiţă de 10 ani.

Serge Ioan Celebidachi, fiul regretatului dirijor şi compozitor Sergiu Celibidache, este un admirator al filmelor lui Stanley Kubrick şi Martin Scorsese şi consideră, potrivit informaţiilor din mass-media, că va fi doar o chestiune de timp până când poveştile care ne taie respiraţia vor începe să se facă auzite şi dinspre România.

Filmările pentru "Octav" au avut loc la Câmpulung, în judeţul Argeş, la Vila Golescu, dar şi în studiourile din Buftea (Ilfov), în primăvara lui 2016. Filmul a dispus de un buget de 1,4 milioane de euro fiind o coproducţie România-Marea Britanie, realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

Serge Ioan Celebidachi a absolvit Universitatea de Teatru şi Artă Dramatică din Indiana, SUA (Bloomington) şi a urmat un master în film la Şcoala Internaţională de Film din Londra. A scris mai multe scenarii şi a regizat documentarul "Grădina lui Celibidache", un portret de suflet al Maestrului Sergiu Celibidache.

Reporter: Staţi mai mult în străinătate decât în ţară, dar aţi ales să regizaţi un film românesc, cu actori autohtoni, aici în România, în care să prezentaţi şi o altă faţă a societăţii în care trăim. Cum vi se pare România în 2017, comparativ cu cea regăsită prima oară?

Serge Celebidachi: Oamenii se plâng că România nu a evoluat pe cât de repede ar fi putut sau ar fi trebuit. Realitatea este că mulţi oameni din afara ţării nu-şi dau seama unde era România când a dispărut Ceauşescu. Din ceea ce am înţeles de la familia mea apropiată, era un loc foarte, foarte întunecat şi un loc greu de înţeles pentru majoritatea străinilor occidentali. Deci, în opinia mea - şi am venit aici doar de Crăciun în 1996 - România a evoluat în singurul mod în care putea, pornind de la condiţii extrem de precare, care cu greu au mai fost văzute altundeva în Europa cel puţin. Bineînţeles, standardele joase ale infrastructurii şi lipsa absurdă a reţelei de autostrăzi sunt greu de acceptat după 28 de ani, la fel şi sistemele de pensii scăzute sau condiţiile spitalelor de stat. Nici măcar nu menţionez sistemul de justiţie de astăzi, unde aţi putea concluziona că nimic nu s-a schimbat ... Dar aleg să privesc pozitiv şi numai pozitiv. Mereu. Acum, că majoritatea politicienilor au profitat de sistem într-un fel sau altul, sper că progresul poate să se accelereze şi să fie resimţit încet, dar sigur de întreaga populaţie. Datorită proiectelor noi, a unor noi parteneriate, a unor legături mai puternice şi mai strânse cu vestul, România poate şi va juca un rol important în întreaga Europă şi în afara acesteia. Sunt convins că singura cale este ascendentă.

"Octav" îl invită pe spectator să se întoarcă într-o zonă care ar putea fi considerată perioada de aur a României unde Bucureştiul era numit Micul Paris.

E adevărat că România are una dintre cele mai proaste imagini din toată Europa. Numai criza siriană a deviat uşor atenţia, dar este un dezastru absolut dacă privim în Franţa, în Anglia, unde am trăit şi, de asemenea, în Spania şi Italia, unde mă duc adesea şi am mulţi prieteni. Cele mai recente filme prezintă România ca o ţară care se îneacă în corupţie şi prostituţie.

Dacă artiştii sunt interesaţi să povestească despre ţara lor, ar putea să prezinte lumii figuri sau genii româneşti importante precum Grigorescu, Eminescu şi alţi mari creatori şi vizionari români, ca mulţi alţi artişti pe care i-am oferit lumii. Asta lipseşte astăzi. Mândria românească. Şi regizorii au o mare responsabilitate în acest sens.

Reporter: Cum aţi ajuns să colaboraţi la lung-metrajul "Octav", şi care este povestea din spatele filmului?

Serge Celebidachi: Împreună cu James (James Olivier co-scenarist "Octav"), un prieten foarte apropiat mie, l-am scris cu mulţi ani în urmă. Pe atunci aveam 16-17 ani. Stând în preajma tatălui meu, care era mai în vârstă, am interacţionat destul de des cu oameni de vârsta lui şi era interesant de urmărit cum discutau despre trecutul lor, despre viaţa lor de până atunci. Prin urmare, apropierea de sfârşitul vieţii şi nostalgia copilăriei, de exemplu, au fost temele care ne-au inspirat să scriem. De fapt, "Octav" este primul nostru scenariu. Desigur că a fost dezvoltat, în timp, iar ulterior şi din perspectiva românească, însă conceptul lui are o "vechime" de peste 30 de ani. Privind în urmă, la ce am scris atunci ca adolescent, consider că nu conştientizam pe deplin însemnătatea scenariului, însă temele prezentate în el au fost mereu aproape de realitatea mea, de ce simţeam eu că vreau să transmit. Acum am mai multă profunzime şi cred că abia acum înţeleg cu adevărat sensul bogat al textului. Motiv pentru care mă bucur că am ales să îl ecranizăm acum şi nu m-am grăbit să îl pun în producţie atunci când eram mai tânăr. Cumva mereu am avut încrederea că o să fac acest film la momentul potrivit.

Reporter: "Octav" este foarte aşteptat şi a primit multe recenzii bune, credeţi că filmul va fi un succes în România?

Serge Celebidachi: Este imposibil, aproape arogant să te aştepţi la un succes. Poţi spera la un feedback bun, la câteva momente de fericire, în cel mai bun caz. Poate că dacă oamenii vor ieşi zâmbind sau fericiţi, atunci putem spune că filmul pare să prindă. Din ceea ce am simţit în proiecţii, pare a fi o speranţă bună în aer. Să aşteptăm şi să vedem. Mă simt foarte bine în legătură cu filmul, dar te-ai aştepta măcar la asta, cred!

Reporter: V-aţi regăsit în tema filmului "Octav"?

Serge Celebidachi: Nu, încă mai caut! Unele lucruri rezonează cu mine destul de puternic, evident. Întregul fond al personajului este evident familiar. Este aproape ca şi cum ai fi invitat să îmbătrâneşti pe parcursul filmului, în timp ce, paradoxal, vă întoarceţi şi vă revizuiţi copilăria.

Reporter: Cum aţi ales distribuţia personajelor - Marcel Iureş, Victor Rebengiuc, Andi Vasluianu, Lia Bugnar etc. ?

Serge Celebidachi: Avem marea onoare să avem doi mari actori români în acelaşi film: Marcel Iureş şi Victor Rebengiuc. Marcel Iureş este o persoană foarte interesantă, cu o voce şi o înfăţişare extrordinare. E "un uriaş" în domeniul lui, cu o tehnică de lucru perfecţionistă, care s-a materializat superb. Iar Victor Rebengiuc este genul de actor care face totul să pară atât de simplu. Doar cât priveşte spre ceva, fără să spună un cuvânt, fascinează. E atât de autentic... Toată distribuţia este extraordinară, în acest film. Îi avem şi pe Andi Vasluianu, Lia Bugnar, Maria Obretin, Ioan Andrei Ionescu... O premieră pentru mine a fost să lucrez cu copii, dar mi-a plăcut, a fost chiar distractiv. Iar când ai asemenea oameni talentaţi e atât de uşor să lucrezi...

Reporter: Care au fost complexităţile filmului "Octav"? La ce nivel a fost cel mai greu să transpuneţi povestea?

Serge Celebidachi: Schimbarea perioadelor de timp, în timp ce povestea evoluează este, prin definiţie, o provocare. A însemnat multă atenţie la detalii cu diferite seturi şi tranziţii. A trebuit să vedem povestea în cadrul contactului românesc şi asta însemna să introducem o explicaţie cu procesele clasice şi faptul că Octav nu s-a mai întors în casa lui de mai bine de 50 de ani. Aceasta este o diferenţă uriaşă şi face ca banda de memorie să fie şi mai puternică atunci când intră în casă.

Reporter: Ce face un film să fie bun din punctul dumneavoastră de vedere? Există anumite calităţi care fac un film mai bun?

Serge Celebidachi: Când urmăresc un film nou, visez să fiu dus în lumea altcuiva. Spune-mi o poveste pe care nu o cunosc încă. Duceţi-mă la neaşteptate. Fă-mă să vibrez şi să simt. Fă-mă să plâng dacă poţi, dar mai presus de toate, să-mi aminteşti şi să întăreşti condiţia umană şi bătăliile ei valoroase.

Reporter: Se spune că există doar câteva poveşti pe care le putem număra pe degete şi care au fost spuse. Cum reuşiţi să redaţi prospeţime poveştilor abordate?

Serge Celebidachi: Pentru mine, poveştile cu care sunt implicat au nişte vibraţii foarte private, dar un potenţial real de a atinge o audienţă mai largă. Dacă sunt spuse corect, aceste poveşti ar trebui să îi atingă pe alţii, deoarece toate au valori şi referinţe universale.

Reporter: Când ştiţi că un scenariu este pregătit să fie filmat şi care este procesul de a-l aduce în acest stadiu?

Serge Celebidachi: Dacă emoţiile pot fi resimţite în scenariu, dacă ritmul este bun, atunci povestea funcţionează pe hârtie. Vizualizarea scenariului - cel puţin pentru mine - este o prelungire simplă a procesului real de povestire. Eu nu impun un anumit stil, ci mai degrabă încerc să servesc cu informaţiile şi abilităţile mele povestea reală din faţa mea. Într-un fel, stilul filmului este impus de povestea însăşi.

Reporter: Ce credeţi că îşi doreşte audienţa dumneavoastră? Este rolul regizorului să se îngrijească de acest lucru?

Serge Celebidachi: Regizorul vine pentru a servi cu cele mai bune abilităţi ale sale povestea ce trebuie spusă. Dacă el/ea este în contact cu societatea, el/ea va fi capabil s-o comunice eficient folosind instrumentele care funcţionează în acea societate. Deci, trebuie să fii conştient de modul în care audienţa ascultă în aceste zile, dar, în acelaşi timp, trebuie să spui şi povestea în cel mai bun mod posibil şi să rămâi credincios acelei linii. Acestea pot dicta diferite stiluri diferitelor filme.

Reporter: V-aţi simţit încorsetat de bugetul alocat filmului?

Serge Celebidachi: Nu, dimpotrivă. Am simţit că aveam tot ce este necesar pentru a oferi o operă frumoasă.

Reporter: Ce regizori români din vechiul şi noul val v-au inspirat?

Serge Celebidachi: Probabil Pintilie m-a ajutat să vizualizez conflictele româneşti pe care le auzeam de la familia mea care locuia acolo. După ce a jucat un astfel de rol de pivot, el a făcut, în mod eficient, lumea conştientă de cruditatea şi uscăciunea socială cu care se confruntă ţara. Mai târziu a venit Mungiu şi chiar Netzer cu o altă forţă, atât în acest stil brut-realist, care reflecta bine unele realităţi aspre. În orice caz, cinematograful lor a fost atât de eficient încât m-au motivat şi mai mult să vin şi să încerc să arăt un unghi diferit, o aromă diferită, un stil diferit şi o atingere a aceeaşi Românie pe care cu toţii o preţuim la sfârşit.

Reporter: Vă mulţumesc!

Opinia cititorului

Articole din aceeaşi secţiune

Cultură

PREMIERĂBacalaureat, "colecţia" iarnă - vară
15 ian. OCTAVIAN DAN


EDUCAŢIEValul reformelor a ajuns şi la regulamentul de organizare al şcolilor
11 ian. Octavian Dan


Tineri români de excepţie au fost premiaţi la Gala Studenţilor Români din Străinătate 2018
08 ian. I.M.


MINISTRUL EDUCAŢIEI A ÎNTOCMIT UN RAPORT DE ACTIVITATE LA ŞASE LUNI DE MANDATÎnvăţământul digitalizat - unul dintre obiectivele MEN
08 ian. F.A.


Avem "manual unic", se caută autori!
22 dec. 2017 OCTAVIAN DAN


"Manualul unic" a fost adoptat de Guvern!1
18 dec. 2017 OCTAVIAN DAN


Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, de Bogdan Bucur
15 dec. 2017


Educaţie - buget mărit, pretenţii în creştere5
14 dec. 2017 O.D.


EDUCAŢIEObiectiv clar: reducerea abandonului şcolar2
05 dec. 2017 O.D.


NECROLOGActriţa Cristina Stamate a încetat din viaţă
27 nov. 2017 G.F.

<<
Back
Accesează
versiunea desktop

Copyright MetaRing © 2003-2018.
Toate drepturile rezervate.

Legea copyright-ului şi tratatele internaţionale protejează acest site. Nimic din acest site ori din site-urile afiliate nu poate fi reprodus sub nici o formă şi în nici un fel fără permisiunea în prealabil scrisă de la Grupul de Presă BURSA.